De curând, preşedintele Consiliului European Van Rompuy aflat în vizită de lucru în ţara noastră spunea că „moneda euro se prezintă destul de bine dar despre şomaj am veşti proste”.

Dreptul de a gândi altfel De curând, preşedintele Consiliului European Van Rompuy aflat în vizită de lucru în ţara noastră spunea că „moneda euro se prezintă destul de bine dar despre şomaj am veşti proste”. Adică navigaţia incertă şi instabilă a Europei pe mările crizei n-a scufundat nava dar riscă să lase nava fără echipaj. Se poate constata uşor că realitatea trăită de marea majoritate a europenilor, să-i zicem realitatea certăţenilor, pe de o parte şi modelul actual politic al austerităţii pe de altă parte, dau ambele rezultate foarte variabile. După ce că mulţi cetăţeni ai UE se simţeau supuşi unei voinţe venită de la un Bruxelles al birocraţiei, odată cu instalarea crizei economice li s-a cerut insistent şi chiar solemn să se teamă de neaplicarea austerităţii. Cu toate acestea, reţeta austerităţii n-a garantat nimic în sensul ieşirii economiilor din criză. Scenariul austerităţii, în concepţia promotorilor săi, nu putea fi decât unul de succes pentru că se sprijinea pe o raţionalitate a estimării rezultatelor pozitive ale tăierii drastice a cheltuielilor publice şi creşterii impozitelor şi taxelor. A fost însă un caz destul de clar de supraestimare a beneficiilor şi subestimare a costurilor. Căci o economie deprimată nu poate funcţiona fără stimuli. Ne-am găsit şi ne găsim încă în situaţia în care faptul economic este înlocuit de faptul economizator, adică economia este permanent supusă factorilor de contracţie fără niciun acompaniament stimulativ pentru creştere. În practica managementului european al crizei nu a fost lăsat un spaţiu real pentru a permite exprimarea dificultăţilor pe care nu le-am anticipat. A fost deci un eşec al anticipării dificultăţilor. Când se declară