Are 19 ani şi un potenţial artistic cum rar poţi întâlni şi care, cel mai probabil, îl va duce în lumina reflectoarelor.

Lipsurile îndurate până la această vârstă fac ca în ochi săi să se vadă dorinţa de a trăi sentimentele pe care orice copil le are atunci când este lângă părinţii săi.

Povestea lui Alexandru Grosu ar fi urmat poate un alt fir, unul sumbru, departe de orice urmă de umanitate, dacă tânărul n-ar fi fost binecuvântat cu un har aparte – cu voce şi dragoste de cântul popular.„Singur am luptat şi mă lupt în continuare pentru visul meu. Părinţii mei m-au lăsat de mic pentru că n-au avut condiţiile necesare şi n-au vrut să fac şcoală, să-mi cultiv vocea şi talentul. Dar aşa cum sunt, ei sunt părinţii mei şi le mulţumesc pentru că mi-au dat viaţă“, mărturiseşte acesta, cu o sinceritate dezarmantă. Viaţa lui s-a împărţit între Centrul de Plasament şi Şcoala Specială de la Paşcani. Aici a urmat clasele V-VIII, după care a fost nevoit să revină în Centrul de Plasament. Tot în Paşcani, soarta a făcut să dea peste nişte oameni minunaţi, la Clubul Copiilor. „Am luat lecţii de canto la Clubul Copiilor, şi de muzică populară. Cânt de la 16 ani. Până la această vârstă nu am ştiut că am voce. Am făcut demesuri la Clubul Copiilor din Paşcani şi doamna profesoară a rămas uimită de faptul că, fără pregătire, am o voce atât de caldă“, povesteşte Alexandru.

Eforturi pentru a-l aduce la Iaşi

Talentul lui n-a trecut neobservat şi conducerea Palatului Copiilor încearcă să-l aducă pe tânăr în oraş, pentru a-şi desăvârşi studiile, dar şi pentru a avea ocazia să se afirme pe scenă. Deja, tânărul şi-a trecut în palmares o prezenţă aplaudată îndelung la un concurs de televiziune şi a adus un premiu special Palatului Copiilor, sub îndrumarea prof. Claudia Martinică, la Festivalul Concurs Interjudeţean de Folclor pentru Elevi „Comorile Neamţului“, aflat la pr