La Tăşuleasa, responsabilitatea faţă de mediu, educaţia, cultura şi simţul civic nu sunt elemente distincte. Fiecare este legat unul de altul, iar voluntarii care vin aici pleacă acasă numai după ce trec prin fiecare dintre ele. Şi cei mai mulţi revin de bunăvoie, iar muţi alţii îşi doresc să li se alăture.

Înainte să iasă la câteva ture de schi fond pe domeniul Tăşuleasa, Alin Uhlmann- Uşeriu ceruieşte atent fiecare schi în parte. Nu doar schiurile lui, ci şi pe cele ale celor care se pregătesc să-l însoţească, semn că la Tăşuleasa şefii fac servicii oamenilor lor, iar ierarhiile sunt numai pe hârtie. Suntem într-o zonă deluroasă bucolică, acum acoperită de zăpadă maturată, pe la mijlocul dinstanţei dintre Bistriţa-Năsăud şi Vatra Dornei. Povestea Tăşulesei a început în anul 1996, după ce Alin, ajutat de câţiva oameni, a tras apă din munte pe domeniu – o suprafaţă de cinci hectare de pământ bine întreţinut, unde acum se dezvotă proiecte de mediu, se face educaţie, au loc concerte,expoziţii de fotografie şi piese de teatru.

„Pe atunci nu aveam o idee clară pentru proiectul ăsta, cel puţin nu la dimensiunea la care e acum”, spune Alin. În anii `90, Alin s-a mutat în Germania şi a început să facă voluntariat pentru Die Johanniter, o organizaţie care intervine în timpul catastrofelor naturale şi războaielor. Era perioada războiului din fosta Iugoslavie, iar Alin a fost trimis în Kosovo, o zonă cu sute de mii de refugiaţi. Era printre puţinii voluntari din Europa de Est din organizaţia germană, voluntariatul fiind un concept străin în România acelor ani. Mai târziu, cei de la Die Johanniter i-au sugerat lui Alin să facă ceva în România, şi lucrurile s-au pus în mişcare după ce românul a fost ghid pentru un grup de elevi germani.

Citeste mai mult pe cariereonline.ro