Proprietatea este sfântă, se spunea în anii tranziţiei româneşti spre economia de piaţă liberă. Ani de zile, s-a dus o campanie pentru revizuirea Constituţiei în acest sens şi, în cele din urmă, victoria a fost obţinută.

Legea fundamentală a fost modificată trecându-se de la formula, statul ocroteşte proprietatea privată, la anunţul conform căruia statul garantează proprietatea privată. A fost un pas important înainte, aşa cum a fost şi recunoaşterea statutului de economie funcţională de piaţă pentru România.

Cum funcţionează astăzi garantarea proprietăţii în Uniunea Europeană? Iată cum. Un individ reuşeşte să strângă o sumă oarecare, peste 100.000 de euro. Este mult, dar nu cine ştie ce. Un mic întrepinzător sau un angajat într-o slujbă calificată face aceşti bani în mod obişnuit. E de bun simţ ca într-o economie dezvoltată să nu nu stai cu banii la saltea, ci să-i depui într-o bancă. Normal, banca se angajează să-ţi plătească o dobândă pentru depozitul constituit. Doar aşa funcţionează capitalismul, nu-i aşa?

Banca, la rândul ei, fără să-şi întrebe clienţii, cum este şi normal, plasează banii pentru a lua la rândul ei dobânzi. Unde este mai sigur să faci plasamente? În titluri de stat, evident. Scrie la manual. Numai că, se întâmplă ca statul respectiv să devină cam falimentar. Ce urmează? Se adună, restul partenerilor din UE, să dea o mână de ajutor. Mâna de ajutor înseamnă un împrumut de miliarde, o serie de măsuri drastice de austeritate şi, eventual, o tăiere de datorii. Ca în cazul Greciei. Numai că, băncile creditoare se trezesc peste noapte că titlurile pe care le aveau nu mai valorează nimic şi că, în schimb, s-au pomenit cu o gaură masivă în contabilitate. Conform normelor bancare, trebuie să declare pierderile şi să anunţe că au mari necazuri financiare. drept care, se adună aceeleaşi personaje de la UE şi decid ca banii di