În perioada comunistă, şi în Drobeta-Turnu-Severin era sărbătorită oficial ziua de 1 Mai. Mulţi îşi amintesc de această sărbătoare care însemna zi liberă şi prilej de bucurie câmpenească.

Angajaţii de la Şantierul Naval, de la Uzina de Vagoane, Combinatul de Prelucrare a Lemnului, Combinatul de Celuloză şi Hârtie ş.a. cu toţii participau la acest eveniment. Se defila, se strigau lozinci cu Ceauşescu şi PCR, nu era grup să nu aibă câte un tablou cu Elena şi Nicolae Ceauşescu, cu cât mai mari, cu atât mai bine. Muncitorii erau identificaţi după salopete, fiecare avea culoarea sa proprie.

„Totul era organizat, dis-de-dimineaţă, ne prezentam la locurile de întâlnire, unde se puneau la punct ultimele detalii. Nimic nu se făcea întâmplător, erau regizate toate acţiunile, regizori la scandări fiind cei responsabili cu propaganda” îşi aminteşte Nelu Popescu, fost angajat la Şantierul Naval.

Încolonaţi şi cu întreg arsenalul la purtător, de 1 Mai, primii la dat onorul nu erau alţii decât muncitorii din marile întreprinderi. Urmau pionerii, utc-iştii, sportivii şi, în final, defilau gărzile patriotice, formate tot din muncitori - o categorie aparte şi favorizată - care se ocupa cu întreţinerea şi bunul mers al mitingurilor.

Toată lumea fredona cântecul 1 Mai Muncitoresc, pe muzica lui Ciprian Porumbescu (n.r. - Rîde iarăşi primăvara,/ Peste cîmpuri, peste plai,/ Veselia umple ţara,/ C-a venit Întîi de Mai!).

Se pornea de la Muzeul Porţile de Fier spre centru, unde în faţa Palatului Theodor Costescu era amplasată tribuna, de unde prim-secretarul judeţului şi ceilalţi reprezentanţi din conducere urmăreau întreaga defilare. Spre orele 13,00 întreaga manifestare se încheia, spre bucuria muncitorilor. Până la acea oră toate restaurantele erau închise, iar în magazinele alimentare, era strict interzisă vânzarea băuturilor alcoolice. Abia după ce se term