„Familia e laboratorul în care se pregăteşte societatea. Dacă familia decade, decade şi societatea” - Cum se educă cel mai bine un copil, un tânăr? - Prin puterea exemplului. Dacă îi spui, măi, să nu minţi şi apoi tu îl pui să spună o minciună că nu eşti acasă, de exemplu, când sună cineva la telefon, acesta e primul pas spre o viaţă mincinoasă. Tinerii judecă lumea, dar până să judece lumea îi judecă pe proprii părinţi, pe cei din preajmă, pentru că ei le sunt primele modele. Să nu te aştepţi la respect din partea copiilor, dacă nu eşti vrednic de respect şi nu le-ai sădit în suflete duhul adevărului. Copiii trebuie să plece în viaţă cu credinţa că adevărul îi va face liberi şi că libertatea are o sumă de reguli care nu trebuie încălcate. Şi apoi se zice, cum e tatăl aşa e şi feciorul. Se zice că un tată i-a spus fiului său că îi interzice să se ducă la crâşmă, că acolo e loc de pierzanie, că îşi va strica educaţia, că acolo sunt o mulţime de lucruri pe care nu e bine să le vadă. Copilul, care era mai mărişor, tocmai faptul că i s-a interzis l-a făcut curios, aşa că s-a dus la bar. Şi acolo a văzut, într-adevăr, ceea ce nu trebuia să vadă: pe tatăl său. Păi dacă tata bea, dacă mama bea, de ce nu ar bea şi feciorul? Că asta se predă aşa, ca o ştafetă. - Vorbim, în societatea de azi, de o criză a familiei, care se răsfrânge şi asupra familiei creştine. Ce sfat le daţi tinerilor care se pregătesc de întemeierea unei familii? - Păi, ce sfat să le dau? Familia e laboratorul în care se pregăteşte societatea. Dacă familia decade, decade şi societatea. Eu am să mai spun ceea ce spunea Sfântul Ioan Gură de Aur: “De vrei să-ţi iei soţ sau soţie, înainte de orice, vezi de este iubitor de Dumnezeu, dacă-şi atrage bunăvoinţa de sus. Dacă sunt acestea, vin şi celelalte, iar lipsind acestea, oricâte averi ar avea, nimic nu foloseşte”. Şi apoi mamele sunt oastea cea văzută şi nevăz