La ce e bună faima? Să vedem. Sâmbătă, în Financial Times (Life & Arts, p.16), un amplu articol despre o actriţă celebră, Vanessa Redgrave, care, la 76 de ani, apare acum pe scena teatrului Cherry Lane din New York în spectacolul The Revisionist, împreună cu chiar autorul piesei. Articolul are titlul-citat: “Teatrul îi menţine sănătoşi pe oameni”.
La ce e bună faima? Să vedem.
Sâmbătă, în Financial Times (Life & Arts, p.16), un amplu articol despre o actriţă celebră, Vanessa Redgrave, care, la 76 de ani, apare acum pe scena teatrului Cherry Lane din New York în spectacolul TheRevisionist, împreună cu chiar autorul piesei. Articolul are titlul-citat: “Teatrul îi menţine sănătoşi pe oameni”.
Duminică, la ceremonia de decernare a premiilor Olivier, unul dintre aceste prestigioase trofee ale lumii teatrale britanice i-a fost dat lui Gillian Lynne, dansatoare, coregrafă, actriţă, regizoare, una dintre marile figuri ale dansului. Are acum 87 de ani. E cea care a realizat, între altele, şi coregrafia la celebre musicaluri scrise de Andrew Lloyd Weber, precum Cats sau Phantom of the Opera. Acum mai mulţi ani, însă, am aflat - dintr-un celebru speech al lui Ken Robinson (vezi TED.com) - cum era să nu mai fie dansatoare. Pe la 6-7 ani se credea că e bolnavă. La şcoală nu putea sta locului. A fost dusă la doctor. A avut noroc. Doctorul a observat-o, a ieşit apoi din cabinet împreună cu mama fetiţei, dar, spre ieşire, a dat drumul la radio. Cum au ieşit, fetiţa s-a ridicat şi a început să danseze pe muzica radioului. De afară, cei doi au putut-o vedea. Doctorul i-a spus mamei: “Doamnă, fetiţa nu e bolnavă, e dansatoare. Duceţi-o la o şcoală de balet.” Şi aşa a fost. A avut noroc, altfel, vorba lui Ken Robinson, ar fi urmat un tratament, medicamente…Ar fi fost altcineva. Dar n-ar mai fi fost ea.
Două cariere. Prima, Vanessa Redgrave, a patra
