"Daca USL va exista in 2014, il voi sprijini pe domnul Crin Antonescu" la alegerile prezidentiale", declara Ioan Rus intr-un interviu pentru Ziare.com. Peste doar cateva zile, Adrian Nastase afirma ca "exista o anumita presiune, inclusiv din partea... in interiorul PSD, pentru ca PSD sa aiba un candidat propriu. Evident ca acest lucru ar crea o foarte mare nervozitate in zona liberala".
Din zona liberala nervoasa, Ludovic Orban declara pentru Ziare.com: "Am serioase indoieli in privinta sprijinului pe care il va acorda PSD pentru candidatura lui Crin Antonescu. Deja cauta si inventeaza pretexte ca sa nu se tina de cuvant. Sa dea Dumnezeu sa nu am dreptate, dar cunosc bine PSD".
Nicio surpriza, de fapt. Surpriza ar fi daca PSD ar merge totusi pana la capat cu sustinerea promisa lui Crin Antonescu.
Dintr-un bun inceput, a fost greu de inteles ce ar putea motiva un partid precum PSD, cel mai puternic din Romania in acest moment si cu o obsesie legata de functia prezidentiala de la Ion Iliescu incoace, sa-si puna in miscare intreaga masinarie pentru sustinerea candidatului altui partid.
De ce a promis acest sprijin e usor de inteles. PSD avea nevoie de USL pentru a impune premierul. Social-democratii au fost primii care si-au suit sacii in caruta. In plus, tot ei au luat cea mai mare parte a cireselor de pe tortul localelor, atat la nivel de primarii, cat si de consilii judetene.
De-acum, insa, PSD nu mai are nevoie de PNL, tocmai cand ar urma, teoretic, sa-si indeplineasca partea lui de obligatie.
Dar exact acum apare "o anumita presiune", acum apare cuvantul "daca", si in general acum devine din ce in ce mai presanta intrebarea: de ce ar sustine cel mai mare partid din Romania candidatura unui prezidentiabil din alt partid?
Dar sa zicem ca, brusc, PSD ar descoperi in mod miraculos ceea
