S-a deschis sezonul reevaluărilor, mai exact, al repoziţionărilor strategice şi tactice. Cine nu înţelege că în politică ura te duce la pierzanie, evident, pierde. Duşmanul de astăzi, e partenerul de mâine şi invers.
Politica nu înseamnă numai conflict, ci şi cooperare, consens. Traian Băsescu a simţit că trebuie să schimbe strategia. Şi o face.
Conflictul politic şi-a atins limitele. Oamenii s-au săturat de gâlceavă, vor guvernare, soluţii concrete, rezultate. Războiul din vară şi din ultimii ani a obosit electoratul. Pentru viitor a rămas disponibilă cealaltă dimensiune, a consensului. Menţinerea unei stări de asediu continuu ar fi însemnat izolarea preşedintelui şi o coeziune mult mai puternică a liderilor USL. Izolarea ar fi însemnat moarte politică.
Şi cum ştim bine că un marinar nu se predă, cu una cu două, întrucât spiritul cazon interzice, Traian Băsescu se întoarce la treisuteşaizeci de grade şi se reinventează. A făcut-o tot timpul când a fost nevoie. Numai că acum o face până la capăt.
L-a numit pe Victor Ponta premier a doua oară. E adevărat că nu avea ce face, dar nu a protestat nicio clipă după rezultatele din decembrie. Ba mai mult, a semnat un protocol de colaborare cu „pisicuţul” alias „dottore” sau „porcul”.
Apoi, şi-a luat adio de la PD-L. Nu mai poate fi acuzat că mai are mize politice, căci nu mai are partid. Pluteşte deasupra oamenilor politici şi a partidelor. „Zeus” priveşte de sus, detaşat. Ştampila pare că i se potriveşte mai bine acum. Cât timp a fost legat de PD-L, interesul politic a alterat invocarea obsesivă a interesului naţional. Acum nu mai sunt limite. Are doar o fundaţie, care ascunde o mutare pe termen lung.
Ulterior a născut compromisul procurorilor, lucru care a şocat extrem de tare lumea fanatică a partizanilor. Pentru ca puţin mai târziu să lucreze la un laudaţio pentru guvernul USL condus d