A aparut de curand stirea despre un ajutor de somaj faraonic de 6.000 de lei pe luna, care a lasat muta multa lume in Romania.

Este necesara o discutie mai aprofundata despre cum ar trebui statul sa colecteze si sa disemineze ajutoarele de somaj si in general contributiile sociale pentru a evita plata unor astfel de ajutoare de somaj faraonice.

Practica din SUA limiteaza sumele care se dau ca ajutoare de somaj si ca pensii de asigurare din partea statului (la fel ca si durata in timp a platii). Motivul pentru care fac asta este impingerea contribuabilului pentru obtinerea unui nou loc de munca in loc sa traiasca bine din ajutorul de somaj.

Insa in acelasi timp limiteaza si impozitul care este platit pentru contributiile sociale. Ajutorul de somaj este supus impozitarii ca si orice fel de altfel de venit, insa nu sunt percepute taxe de pensie sau de contributie la somaj.

De exemplu, pentru tot ce trece de un venit anual de 113 de mii de dolari anual, guvernul federal nu mai colecteaza taxe de asigurari sociale. Se considera ca indivizii cu un astfel de venit nu au nevoie de o pensie de la stat si de aceea limiteaza si valoarea contributiei la o valoare care este ajustata in fiecare an cu inflatia.

La fel fac si majoritatea statelor americane. Ele colecteaza taxele pentru somaj pana la un anumit nivel al veniturilor, depinzand de stat. Tot ceea ce trece de prag nu mai plateste impozite pentru suma de peste prag.

Ajutorul de somaj american este platit saptamanal numai prin depunerea unei declaratii pentru saptamana respectiva. Daca exista venituri pentru saptamana respectiva mai mult decat ajutorul de somaj cuvenit, guvernul nu mai plateste nimic sau plateste diferenta pana la cuantumul ajutorului de somaj.

Exista penalitati foarte serioase pentru contribuabilii care au un venit atat tim