Prinţesa Beatrix de Olanda, care a abdicat marţi în favoarea fiului său Willem-Alexander, după 33 de ani de domnie, a ştiut să câştige inimile olandezilor, oferind monarhiei o imagine modernă, voluntaristă şi muncitoare.
Încă de la urcarea sa pe tron, în 1980, ea a dorit să se implice în viaţa Olandei, plasându-se la cealaltă extremă faţă de stilul mai degrabă şters al mamei sale, Juliana. Foarte populară în rândul olandezilor, ea alege, astfel, să transforme în "palat de lucru" un palat de la Haga, oraşul în care se află sediile Guvernului şi Parlamentului.
Considerată "şefa firmei Olanda", ea a primit frecvent miniştri, amabsadori şi reprezentanţi ai societăţii civile. Dacă mama sa prefera să i se spună "Madame" (în franceză), Beatrix ţine la titlul de "Majestatea Sa".
Primul copil al reginei Juliana şi prinţului Bernhardt, Beatrix Armgard Wilhelmina, prinţesă de Oranja-Nassau, s-a născut pe 31 ianuarie 1938. La puţin timp după ce s-a născut, ea pleacă împeună cu părinţii ei în exil, în Marea Britanie şi Canada, în timpul celui de al Doilea Război Mondial.
În urma studiilor de drept, căsătoria sa cu diplomatul vest-german Claus von Amsberg, pe 10 martie 1966, provoacă o controversă. Olandezii nu vor să accepte ca viitoarea lor regină să se mărite cu un pretendent care a purtat uniforma tineretului hitlerist în timpul Războiului.
Beatrix, care poartă ţinute întotdeauna impecabile şi pălărie - uneori excentrică -, a avut trei fii, inclusiv succesorul său, Willem-Alexander, care a împlinit sâmbătă vârsta de 46 de ani.
Al doilea fiu, prinţul Johan Friso, se află în comă, în urma unui accident la schi, în februarie 2012, care a afectat-o profund pe mama sa. Însă ea a continuat să îşi exercite îndatoririle cu stoicism.
În timpul reginei Beatrix, Olanda s-a schimbat profund, ceea ce a creat ţării reputaţia unui adevărat exper
