În această Sfântă zi de Joia Mare se face pomenirea spălării picioarelor de către Mântuitorul Hristos, Cina cea de Taină, Instituirea Sfintei Euharistii, Rugăciunea cea mai presus de fire a Domnului, din Grădina Ghetsimani şi arestarea lui Iisus prin mijlocirea lui Iuda.

Înainte de-a se aşeza la Cină, Mântuitorul Hristos a turnat apă în spălător şi a început a spăla picioarele prăfuite ale Apostolilor. Se pare că cel dintâi era Iuda, iar cel din urmă Petru. Acesta având multă dragoste pentru Învăţătorul, la început s-a împotrivit să-i spele picioarele, dar după o scurtă mustrare, nu s-a mai opus. Prin gestul spălării picioarelor Apostolilor, Mântuitorul de fapt le-a dat o lecţie şi anume că trebuie să fie smeriţi. Prin acest gest al Său, Mântuitorul a dat dovadă de multă smerenie şi de o înălţime sufletească neobişnuită: “Deci, dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori ca să spălaţi picioarele unii altora” (Ioan 13,14).

După ce a terminat cu spălarea picioarelor apostolilor, Mântuitorul Hristos a spus: “Cu dor am dorit să mănânc acest Paşti cu voi”, apoi le-a dat sfaturi cum trebuie să se iubească unii pe alţii, îndemnându-i stăruitor să-L urmeze pe calea smereniei. Tot acum, Domnul Hristos îl destăinuie pe cel care avea să-L vândă: “Cel care va întinde mâna spre blid”. Acesta a fost Iuda Iscarioteanul, care prin sărutul său din Grădina Ghetsimani a dat naştere expresiei pentru cei nesinceri şi trădători “sărutul lui Iuda”.

În timpul Cinei de Taină, Mântuitorul Hristos, luând pâinea a binecuvântat-o şi le-a dat apostolilor zicând: “Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu. Şi luând paharul şi mulţumind le-a dat, zicând: Beţi dintru acesta toţi, acesta este sângele Meu, al legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor” (Matei 26,26-28). Este cel mai sublim şi dumnezeiesc moment de la