(apărut în Dilemateca, anul VIII, nr. 83, aprilie 2013) Olga Tokarczuk (n. 29 ianuarie 1962) a făcut studii de psihologie la Universitatea din Varşovia, apoi a lucrat ca psihoterapeut. După ce primele sale cărţi au început să aibă popularitate, scriitoarea a renunţat la psihoterapie şi s-a consacrat în totalitate scrisului. Olga Tokarczuk e cunoscută cititorului român prin volumele Călătoria oamenilor cărţii (1993) şi Străveacul şi alte vremi (1996). Alte cărţi care i-au asigurat autoarei afirmarea pe scena literară polonă şi pe cea internaţională sînt romanele E.E. (1996), Jocul la mai multe tobe (2001), Poartă-ţi plugul peste oasele morţilor (2009) şi culegerile de proză scurtă Dulapul (1997), Casa de zi, casa de noapte (1998), Rătăcitorii (2007). Scrierile autoarei au fost recompensate cu mai multe distincţii literare, printre care Premiul Asociaţiei Editorilor din Polonia (1994), Premiul Fundaţiei "Ko´scielski" (1997), Premiul Paszport Polityki (1996). Nominalizată de patru ori la Premiul Nike, Olga Tokarczuk devine laureată abia în 2008, cu volumul Rătăcitorii, recent tradus şi în româneşte. Se vorbeşte despre Olga Tokarczuk ca despre o Şeherezadă polonă a zilelor noastre, o povestaşă stranie care vede lumea într-un fel cu totul particular. Micile poveşti de viaţă şi de moarte, marile personaje aruncate cel mai adesea într-o realitate care n-are nimic de-a face cu aceea pe care o percepem prin simţuri sau o descriem ca fiind guvernată de legi clare, toate acestea au în cărţile Olgăi Tokarczuk o viaţă autonomă şi un sens care e doar cel al povestirii, acel sens fulgurant care se leagă din mişcarea animată a scrisului şi cea reanimată a cititului. Nu întîmplător scriitoarea poloneză a debutat (în 1993) cu un scurt roman plasat în secolul al XVII-lea francez, Călătoria oamenilor Cărţii - o carte a cărţilor în care lumea îşi reface periodic sensurile. Străveacu