David Arenberg avea toate şansele de partea lui. Era fiul unui cercetător ştiinţific şi al unei profesoare. La rândul său, a absolvit psihologia la prestigioasa Universitate din Chicago, dar cu toate acestea, a ajuns la închisoare, unde a trebuit să înveţe noi reguli pentru a supravieţui.

În 1987, David a suferit „o tragedie personală“. Fiind un consummator ocazional de droguri, el a început să prizeze din ce în ce mai des cocaină. Fratele lui David a încercat să îi distragă atenţia şi i-a propus să conducă o companie mică de tiruri în vestul Statelor Unite.

Deşi a acceptat, David nu se lăsase de cocaină, ba mai mult, a început să facă scamatorii financiare pe internet, potrivit „BusinessInsider“.

În 1996 a fost arestat o scurtă perioadă de timp pentru uz de fals, numai că, după ce a ieşit, a devenit un escroc şi mai pasionat decât înainte.

Al doilea arest a avut loc în anul 2001, când a fost prins conducând sub influenţa băuturilor alcoolice. Arestul a dus la acuzaţii mai grave, cum ar fi frauda, furtul identităţii şi al unei maşini, toate culminând cu peste 14 ani de închisoare în sentinţe consecutive.

În 2009, David Arenberg a trimis o scrisoare în care povesteşte cum este viaţa pentru un evreu într-o închisoare în care există grupuri bine sudate şi ierarhii.

El era mereu ultima persoană care mânca la cantină, asta în urma unei înţelegeri cu naziştii, care îi permiteau să se aşeze la masa albilor.

Într-o ierarhie bazată pe rase, David era pe cea mai joasă treaptă, după albi, negri, mexicani născuţi în Statele Unite, mexicani autentici şi indieni americani.

O regulă de neîncălcat era să serveşti masa cu o altă rasă, potrivit lui David:

„Dacă un negru mănâncă la masa mexicanilor, acesta va fi cu siguranţă bătut, dacă mănânci din acelaşi platou ca un deţinut de altă rasă o să fii băgat în spital, iar dacă mănânci