Alexandra Bagdasar, soţia celebrului romancier Saul Bellow, scria despre tatăl ei: „Nu era croit pentru carieră politică, pentru jocurile puterii“. Cu toate acestea, neurochirurgul Dumitru Bagdasar a devenit ministru în guvernul Groza. Dr. Mihail Mihailide încearcă să răspundă, la rubrica Medicii şi morbul puterii, dacă aderenţa doctorului Bagdasar la ideologia comunistă a fost sau nu o manifestare a naivităţii sale.

Saul Bellow (1915–2005), scriitorul american multilaureat al unor distincţii prestigioase pentru literatură, inclusiv Premiul Nobel (1976), şi soţia sa Alexandra, născută Bagdasar, celebră matematician şi astronom, sosesc în România ceauşistă în 1978 chemaţi de o situaţie dramatică. Florica – mama Alexandrei şi văduva neurochirurgului D. Bagdasar – victimă a unui accident vascular cerebral, îşi duce ultimele zile pe un pat de spital. Puternic legată afectiv de mama sa, Alexandra Bellow speră într-o recuperare, aceasta însă nu se va produce, şi dr. Florica Bagdasar, creatoarea Şcolii româneşti de igienă mentală şi neuropsihiatrie infantilă, fost ministru al sănătăţii în guvernul Petru Groza, succedând în această funcţie soţului ei, va deceda în ajunul Crăciunului din acel an. Zbuciumatei existenţe a Floricăi Bagdasar şi implicării sale în „politic“ i-am consacrat suita articolelor intitulate „Aporia dintre vocaţia binelui şi datoria partinică“ (Viaţa medicală nr.14/5 apr.; nr. 15/12 apr. 2013). Experienţa românească şi familială trăită, plasată a se desfăşura la puţină vreme după marele cutremur din 1977, constituie trama puternic autobiografică a romanului The Dean’s December, apărut în 1982, interzis în România, ca şi autorul devenit persona non grata. În excepţionala traducere a Antoanetei Ralian („Iarna decanului“), cartea a cunoscut mai multe ediţii. Saul Bellow este în această ficţiune, cu multiple împrumuturi din real, personajul Alb