Cadourile oferite celor dragi „de Iepuraş“ reprezintă un nou prilej de alergătură şi de cheltuială pentru români. În tradiţia populară, cu ocazia Sărbătorilor pascale se ofereau dulciuri şi haine.

Semnificaţia religioasă a Paştelui a fost diminuată în ultimii ani de campaniile de marketing, care au transformat-o într-o sărbătoare comercială, cu mult stres şi cheltuială. Paştele nu mai înseamnă acum Învierea Domnului, ci Iepuraşul care aduce cadouri.

„Ideea de a face cadouri cu orice ocazie a fost cultivată masiv în secolul al XX-lea în lume, iar fenomenul nu a ocolit România. Înainte de ’90, în ţara noastră, cel mult copiii primeau cadouri de Paşte şi, de regulă, acestea erau obiecte vestimentare“, spune sociologul Alfred Bulai.

Hainele, primele cadouri

În credinţa populară, Paştele înseamnă curăţenie şi înnoire a hainelor. Sărbătoarea trebuie să-i găsească pe oameni cu casa curată pentru a primi musafiri, dar şi cu haine noi. În creştinismul timpuriu, oamenii purtau haine noi în timpul slujbei de Paşte pentru a arăta că împărtăşesc noua viaţă a lui Hristos. În acest fel, obiceiul de a purta haine noi cu ocazia acestei sărbători a devenit o tradiţie. Treptat, ele au început să fie oferite cadou.

În satele româneşti era şi o vorbă care făcea referire la obiceiul de înnoire a hainelor: „Paştele fudulul, Crăciunul sătulul“, (referire la mesele foarte îmbelşugate pregătite cu ocazia acestei sărbători).

„Un obicei al darului există şi în tradiţia românească. Acesta era constituit, în general, din elemente vestimentare sau dintr-un dar alimentar – al finilor către naşi şi al naşilor către fini. Hainele erau confecţionate, de regulă, în casă. Astăzi, cadourile au trecut în cu totul alt registru. Ele sunt demonstraţii de opulenţă sau o formă de epatare. Adeseori, el ajunge să fie perceput ca un comision, mai degrabă decât ca un dar oferit d