Intr-o tentativa de a contabiliza tot ce s-a schimbat de cand s-au angajat romanii pe drumul spre constructia capitalismului, lista cu ce au ramas ar dura mult mai putin: drepturi pe care nu sunt in stare sa le utilizeze, caci nu au capacitatea de a intelege normalitatea pietei, si obligatii pe care le duc bucurosi la capat, pentru ca prestatia fortata le-a devenit, in 50 de ani, a doua natura.
Ultimul mititel al natiunii, modelul cultural fara de care 1 Mai muncitoresc ar fi o lesinatura, isi va consuma substanta in aceste zile. Uniunea Europeana ne va confisca micii din scobitori, ne va da cu mustarul in ochi si ne va taia chitante cu amenda daca vom mai insista sa conservam aceasta traditie.
Caci ocupati sa-si indese mainile pana la coate in mormanul de fiare vechi, politicienii n-au reusit din 2007, cand am intrat in UE, sa identifice specificul national si sa faca planuri de conservare.
Fireste ca nici magiunul, carnatii si branzicile inregistrate n-au ajuns protejate pentru ca s-a ocupat Guvernul. Acesta a acordat consultanta prin institutiile sale deoarece a facut cineva o cerere. Astfel ca e chiar un noroc faptul ca nu ne-au sutit ungurii de sub nas Topoloveniul, Plescoiul si Nasalul, cum era sa se intample cu ciobanescul mioritic si palinca de Zalau.
Dar diseminarea informatiilor menite sa identifice lista brandurilor de pe seama carora Romania putea castiga bani, prin impozitele platite de producatori, era chiar treaba autoritatilor.
Cand au aderat, ungurii si polonezii aveau deja proiectele scrise, s-au agatat iute de coridoarele de infrastructura si au accesat si banii destinati agriculturii, iar imediat dupa ianuarie 2007 si-au trimis emisari la Bucuresti pentru a ne da o mana de ajutor cu strategiile. Noi i-am privit cu neincredere: ce urmaresc astia, frate?
Fireste ca urmareau sa c
