După mai multe stagii de pregătire în străinătate, oftalmologul Horia Tudor Stanca a decis să rămână în ţară. La Spitalul de Urgenţă „Dr. Agrippa Ionescu“ Bucureşti, el foloseşte tehnici inovatoare pentru tratarea complicaţiilor oftalmologice produse de diabet. Iftimie Nesfântu discută cu medicul despre motivele care l-au ţinut în România.

– Nu ştiu dacă pot să rezolv… problema pe care o ai dumneata nu are rezolvare. – Puteţi, domnule doctor… Am un nepot, e „măritat“ la Sighetu Marmaţiei şi a venit la dumneavoastră acum doi ani. Peste tot pe unde a umblat nu l-a ajutat nimeni. Şi dumneavoastră aţi căutat o rezolvare şi aţi găsit-o. Şi-acum vede. Ştiu, baiul la mine e altul. Cum aţi făcut pentru el şi v-aţi încumetat să faceţi ce n-a mai făcut nimeni, căutaţi şi pentru mine. O să găsiţi. Eu nu vă pot plăti, dar bucuria de a face o operaţie niciodată cunoscută înainte este pentru dumneavoastră cum e aerul. Aşezat în faţa unui aparat dintre acelea prin care medicul se uită în ochii pacienţilor, mutându-şi scaunul astfel încât să-l poată vedea pe tânărul medic, bătrânul căuta către el blând, parcă îmbrăţişându-l cu privirea. – Mă gândesc dacă aş putea folosi un laser de mare precizie. – Puteţi, domnule doctor… Nu este boală fără leac. Există doar boli care nu şi-au găsit doctorii pregătiţi să le găsească leacul. Mai rar – mai ales în România de astăzi – medici în al căror CV să putem găsi priorităţi. Sunt însă şi profesionişti care au curajul să caute soluţii pentru cazuri nerezol­vabile. Uneori le şi găsesc. Dr. Horia Tudor Stanca, de la Secţia clinică de oftalmologie a Spitalului de Urgenţă „Dr. Agrippa Ionescu“ Bucureşti, medic primar oftalmolog, doctor în ştiinţe medicale, asistent universitar la Disciplina oftalmologie a UMF „Carol Davila“ Bucureşti, este unul dintre cei care au izbutit. Medicul şi-a întrebat pacientul dacă poate să vină iarăşi la el p