Cercetarea stiintifica primeste de o bucata de vreme lovituri crunte. Finantarea tot mai redusa pune multe proiecte in situatia de a nu le mai putea demara sau, daca au demarat, risca sa nu poata fi continuate. Se intelege greu ca nu putem trai exclusiv din inteligenta altora, trebuie ca si inteligenta noastra sa se arate lumii in stare creatoare.  In aceste zile, am trait si traiesc in continuare situatia dramatica in care se afla Institutul de Matematica al Academiei Romane, care de multa vreme onoreaza stiinta si cultura romaneasca prin prezente si rezultate nu doar recunoscute, ci si deosebit de apreciate de comunitatea profesionala  internationala ; acest Institut este acum umilit prin masuri restrictive  inacceptabile. Cercetarea stiintifica universitara traieste uneori aceeeasi drama.

Stai si te intrebi daca exista in aceasta tara minti responsabile care inteleg natura muncii de cercetare, capabila sa  legitimeze si sa innobileze spiritul uman ; daca se stie ce personalitati reprezinta Romania in lumea stiintei. Nu se intelege ca distinctia fundamental-aplicativ, asupra careia birocratia cercetarii insista, in favoarea celui de al doilea termen, este perimata ; singura distinctie valabila fiind aceea care priveste calitatea cercetarii, asa cum este ea evaluata de instantele internationale de monitorizare ; asa cum este ea reflectata  de calitatea revistelor si editurilor care ii ofera ospitalitatea.

Situatia actuala este urmarea unor deteriorari succesive ale climatului intelectual. Un exemplu clar este batjocorirea doctoratului. Titlul de Doctor era menit sa certifice capacitatea de a intreprinde o cercetare intr-un anumit domeniu, de a prelua o problema de la stadiul in care ea se afla, pe baza unei bibliografii la zi, si de a o duce mai departe macar intr-o anumita directie, oferind un spor efectiv de cunoastere, care sa se detaseze ne