Atrage, ca un magnet, privirea tuturor. Ochii aşteaptă avizi să guste triumful sau înfrângerea, atingerea geniului sau umilinţa neputinţei. Îl simţi adunându-şi forţele, căutând şi încurajând comunicarea perfectă cu cei pe care trebuie să-i călăuzească. Spre bucurie sau deznădejde. Două potenţiale finaluri ale aceluiaşi potenţial efort. Căci efortul este acelaşi. Aceleaşi exerciţii nesfârşite, aceleaşi pregătiri istovitoare, aceeaşi oboseală Publicitate de cursă lungă cu deznodământ neaşteptat. De bagheta lui depinde totul. De consecvenţa, inteligenţa şi harul său este atras succesul. În spatele lui, spectacolul suveran, cel care va da verdictul. În faţa lui, o echipă colorată şi capricioasă ca vremea primăvara. Sunt oamenii lui, cei care, teoretic, îi pândesc fiecare gest şi ascultă orbeşte graiul baghetei. Dar şi ei sunt oameni cu calităţi şi defecte, cu talente şi orgolii, cu stări de caracter şi slăbiciuni. Îi cunoaşte prea bine. Din păcate sau din fericire. Folosind aceste ingrediente numite calităţi sau defecte, talente sau orgolii, tării de caracter sau slăbiciuni, trebuie să găsească formula ideală creatoare a muzicii impresionante, copleşitoare. O vioară care bate câmpii, un pian care pierde ritmul sau o harpă incompetentă pot oricând să strice armonia întregului. În sine, vioara, pianul sau harpa sunt detalii. În echipă, este fundamentală obţinerea sunetului unic, sumă a efortului multelor „detalii“. Bagheta şi urechile dirijorului-călăuză sunt cele care trebuie să audă şi să repare defectele. Fineţea sa psihologică şi arta de a conduce echipa sunt cele care trebuie să sudeze părţile până la perfecţiunea întregului. La mijloc, între sala nemiloasă şi orchestra vulnerabilă, îl simţi singur. Un stăpân care plăteşte scump privilegiul puterii. Pe care, de altfel, oricând o poate pierde.

Atrage, ca un magnet, privirea tuturor. Ochii aş