La începutul lunii, 20 de organizaţii nonguverna­mentale şi asociaţii profesionale ale medicilor au trimis guvernului o scrisoare deschisă în care solicitau susţinerea Directivei UE privind produsele din tutun şi înăsprirea reglementărilor antifumat. Poate unii au considerat că această scrisoare către primul-ministru al României, către miniştrii sănătăţii, finanţelor publice, agriculturii şi dezvoltării rurale, economiei şi către ministrul delegat pentru buget ar fi un gest anodin în noianul de cereri sau scrisori adresate acestora. Pentru a se înţelege exact rostul acestei scrisori, ar fi bine să facem un scurt istoric al evenimentelor care au precedat-o. În guvernarea anterioară, după numeroase întâlniri generate de Societatea Română de Pneumologie, Asociaţia Aer Pur, Fundaţia Romtens şi RNSP (Romanian Network for Smoking and Tobacco Prevention) cu comisiile de sănătate din Parlament, opoziţia PSD de atunci, prin Manuela Mitrea, deputat, a cerut urgentarea adoptării unei legi de protecţie a fumătorului pasiv în România, de reglementare a fumatului în spaţiile publice, la standarde europene. Proiectul de lege a suferit în faza iniţială o serie de amendamente, cu propuneri care lăsau goluri serioase şi în niciun caz nu era o formă modernizată. Deşi la un moment dat exista interes în promulgarea acestei legi şi din partea fostei guvernări şi a opoziţiei, ea nu a fost finalizată. În prezent, a rămas în vigoare Legea nr. 349/2002 pentru prevenirea şi combaterea efectelor consumului produselor din tutun. În tot acest timp, s-au reluat în multe ţări discuţiile şi s-a ajuns la dezbaterea directivei UE cu privire la produsele din tutun. La presiunea cetăţenilor ţărilor UE, se vizează concret aspecte precum: introducerea de avertismente grafice obligatorii, care să acopere 75% din suprafeţele principale ale pachetelor de ţigări; interzicerea utilizării de arom