In repeziciunea scurgerii timpului care da peste cap mai ales secundele de liniste pe care le dorim sa stea cat mai mult pe loc, filele calendarului anului curent au ajuns si la prima zi a lunii mai.
Denumita "Ziua muncii", simbolic, ziua de 1 Mai a devenit, de foarte mult timp, o zi libera. Pentru unii este un prilej de relaxare, de pus pentru prima oara in an piciorul in apa marii, de iesit la iarba verde si de pus micii pe gratar ori de stat cu ochii lipiti de ecranul televizorului, pentru altii - de efectuat treburi gospodaresti ramase in urma.
Anul acesta, picand la mijlocul saptamanii si in preajma unei alte sarbatori mai mari, cu cruce rosie in calendar - Pastele - pentru unele categorii de angajati, in mod special bugetarii, 1 mai se va prelungi pana pe 6 mai. Asa ca, de astazi si pana luni seara, munca mai are parte de o binemeritata pauza!
Punand in oglinda simbolistica acestei zile cu una dintre stirile aparute marti, conform careia somajul din zona euro a atins un nou record mondial (12,1 % in luna martie), chiar este nevoie ca sa fie pus sub lupa verbul "a munci". Si asta deoarece, de foarte mult timp, a munci are cu totul alta "traducere", chiar de la varste fragede.
Nu de putine ori am intalnit pe strada tot soiul de copii, mai mici sau mai mari, cu mana intinsa si spunandu-mi: "Nene, da-mi si mie un leu!". "Iti dau, daca-mi spui ca astazi ai fost la scoala si imi spui care lectie ti-a placut mai mult", conditionam eu primirea bancnotei de un leu asteptata cu palma intinsa. "Pai, cand sa ma duc?", venea imediat raspunsul prelungit care se oprea brusc, in gat, cand ii spuneam "Ei, daca n-ai fost la scoala, nu-ti dau nici un ban! Daca nici macar n-ai fost la scoala, adica sa muncesti pentru tine, atunci nu meriti sa-ti dau nici macar un leu!".
In cazul de fata, care nu e singurul, si cu sigurata
