Am renunţat astăzi la propunerea de a merge împreună cu colegii la grătar, ca de 1 mai, la mici şi bere. M-am urcat în automobil şi am pornit încet spre împrejurimile Sibiului
O zi cu soare, caldă şi plăcută pentru o plimbare. Prima oprire la Răşinari, satul spre staţiunea Păltiniş, la 5 minute de Sibiu spre munte. M-am îndreptat spre casa în care s-a născut şi a trăit cei mai frumoşi ani ai copilăriei sale filosoful nostru occidental EMIL CIORAN (1911-1995). Casa era închisă. NU SE POATE VIZITA.
O vecină s-a apropriat văzând stăruinţa mea şi am început o conversaţie “Vin şi din Bucureşti dar nu deschide, maică. După ce a murit bătrâna, care locuia în casă, au venit nişte franceji să o cumpere. Dar domnu, care e secretar la primărie le-a cerut 3 miliarde. Vroiau să o facă muzeu. Nu au avut atâţia bani.”
Privesc bustul mic al lui Cioran din faţa casei vechi, fotografiez, vorbesc cu un puşti în straie populare şi plec întrebând-o pe tanti cum ajung la casa OCTAVIAN GOGA (1881-1938), poetul pătimirii noastre, prim ministrul? “ Uite acolo, maică, faci la dreapta, o să vezi că îi scris”. Adevărat, era la nici 100 de m, pe prima stradă dar abia am zărit placa cu numele. O casă veche, albă şi lungă. Şi de astă dată casa NU SE POATE VIZITA. Ba printr-un afiş pe poartă eşti ameninţat că o alarmă va suna la poliţie în caz de insistenţe !? A doua decepţie !
Urc încet spre Păltiniş, nu mă uit la cetăţencele în sutiene (sau fără) ce şedeau tolănite pe rând la soare pe lângă drum, admir pădurile de brazi, ajung la Schit, intru în biserică şi mă opresc la mormântul lui CONSTANTIN NOICA (1909-1987), filosoful.
Apoi pornesc spre cabana numărul 12 în a cărei mansardă a locuit în ultimii ani de viaţă, acolo sus când iarna apa îngheţa în vase. Şi de astă dată, casa NU SE POATE VIZITA. Bineînţeles, e încuiată. După puţină plimbare prin pădure zăresc
