Să ne imaginăm 1 Mai fără grătare e ca și cum ne-am închipui un/o Guță vocalizând o manea fără cuvinte.

Evident, „textul” pe care e scrisă olfacto-simfonia grătarelor se compune din mici, ceafă, aripioară sau picior (fără Louis de Funes).

Cu binecunoscuta gentilețe a ei, indiană, vita evită această hecatombă porcino-avicolă, dedicându-se, în continuare, meditației rumegătoare.

(Pentru cititorii recenți ai blogului meu, am să remarc o ironie a destinului: hecatombă ar însemna uciderea, ritualică, a 100 de boi.)

Din păcate, nori groși, de grătar, se strâng deasupra micului, un biet patrician decăzut din mărime.

Uniunea Europeană – căreia USL-ul îi spune Tanti Angela – nu mai vrea mici pe caserola românului fiindcă, se pare, și amestecul de porc cu vită e dubios, și înlocuitorii, și E-urile, și bicarbonatul de sodiu, fiindcă ultimul fiind responsabil de mascarea gustului alterat.

Eu cred că avem de-a face aici de o metaforă-îndemn pe care Uniunea Europeană ne-o/ni-l transmite:

Români, separați apele politicii clar: care sunt porci, care sunt vacile/boii.

Scoateți E-urile din Justiție și presă.

Eliminați bicarbonații din viața partidelor, să se vadă clar cine pute a stricat, cine are dungi de pușcăriaș, cine e securist.

Fiindcă, să mă iertați, cu micii ăștia mari și toxici ne-am tot hrănit 22 de ani.

Nu în utlimul rând: Puneți pe grătare pe cei care și-au bătut joc de voi!

P.S. De maial, sărbătoarea câmpenească de la începutul lui mai, eu ascult John Mayall, bunicul blues-ului alb.

Marcel Tolcea este scriitor, jurnalist, profesor la Facultatea de Jurnalism de la Universitatea Vest din Timișoara și director al Muzeului de Artă din Timișoara.

Citește alte editoriale de Marcel Tolcea, din proiectul ”VOCILE DREPTEI”:

Cum se