În vara anului 1996, poetul Cezar Ivănescu făcea corecturi la cartea Pentru Marin Preda, volum care era în lucru la o tipografie din Piatra Neamţ şi care a ieşit de sub tipar în acelaşi an, sub sigla Editurii „Timpul” din Iaşi. Profitând că stă mai mult timp la Piatra Neamt, i-am propus să-mi acorde un interviu pentru ziarul „Ceahlăul”. A acceptat cu plăcere, dar după ce m-a rugat un singur lucru: să nu modific nici măcar un cuvinţel din ceea ce va rămâne pe reportofon. Şi m-am ţinut de cuvânt. Când i-am dus ziarul să vadă ce a ieşit, mi-a multumit că m-am ţinut de cuvânt. Însă, din convorbirea noastră de mai bine de o oră, în pagina din „Ceahlăul” a ajuns doar o mică parte. Fragmentul de mai jos conţine partea convorbirii legată de cauzele pentru care nu a mai apărut volumul al doilea al romanului “Delirul”. Din câte cunoaşteţi, ce proiecte mai avea Preda în sertare? Aţi vorbit vreodată despre ele?
- Eu, într-un interviu din Suplimentul Literar al Scânteii Tineretului de pe vremuri, am spus că am avut câteva discuţii, să zicem aşa, decisive cu Preda. Adică, în momentele lui de răscruce, nu mai venea în cameră la noi, la Mogoşoaia, să-şi bea cafeaua, mă chema în cameră la el, rămâneam în doi şi discutam lucruri foarte grave. Prima asemenea întâlnire s-a întâmplat în clipa în care tovarăşii de la Comitetul Central, cei de la Propagandă, îi dăduseră foarte multe extrase de la Muzeul Partidului Comunist Român ca să scrie volumul doi la « Delirul ». Avea în camera lui de la Mogoşoaia un pat întreg cu asemenea cărţi xeroxate, o parte cu lucrări din acestea care nu circulau. Preda regreta că după ce a scris volumul unu la Delirul n-a spus că acesta este totul pe acest subiect, nu a precizat că pune punct. Problema era cum să scrie volumul doi. (…) Preda se convinsese că nu poate fi scris Delirul 2, adică nu se poate minţi. Adică, după ce a afirmat el ce a afirmat des
