Mihai Lauruc l-a adus pe sportiv în Maramureş şi l-a antrenat pînă la plecarea acestuia în Canada: actualul preşedinte al boxului profesionist din România rememorează episoade neştiute din tinereţea lui Bute în avancronica partidei românului cu Jean Pascal, din 25 mai.
Înainte de "gloria canadiană" au fost cantonamentele la Ocna Şugatag şi anii cînd Bute era considerat fără perspective. "În '99, cînd l-am preluat, aproape nimeni nu mai credea în el", începe Mihai Lauruc, omul care l-a adus pe Lucian la 500 de kilometri de Pechea natală, tocmai la Sighet. De ce? "Flerul, dar mai ales dorinţa de a întinde o mînă către cineva care era la pămînt!".
"Ce-ţi trebuie gloaba asta!?"
Lauruc vorbeşte franc în sediul Uniunii Rutenilor Subcarpatici din România, pe care o prezidează. Aparţine unei comunităţi slave cu 68 de milioane de trăitori şi e membru în Consiliul Mondial al Rutenilor.
Continuă domol: "Lucian avea 19 ani cînd l-am adus. M-au luat mulţi peste picior: «Ce-ţi trebuie gloaba asta!?». Era cît uşa de înalt şi foarte slab. Uite-aici a dormit şi-a mîncat!". Braţele fostului boxer Lauruc indică tocmai camerele sediului. "Aici era bucătăria, aici cînta formaţia pentru băieţi! Aveam 6 din 8 boxeri ai lotului naţional!".
Botezul de la Sighet
Cum era Bute la 20 de ani? "Timid şi cu un bun-simţ uluitor. Ne aveam ca fraţii, eram 20 de băieţi, «trupa de şoc» la distracţie! Cînd mergeam în discotecă, uaiii! Ce-l mai iubeau fetele pe Lucică!", spune un fost coleg sighetean de-ai lui Lucian. Imaginea de băiat cu lipici la fete e confirmată de Lauruc, prin episodul "botezul de la Sighet".
"O femeie de vreo 50 de ani, cam urîtă şi «voluminoasă», cîntăreaţă amatoare, s-a îndrăgostit nebuneşte de Lucian. Ajunsese să ştie toate datele partidelor lui, adversarii, rezultatul, tot! Ei bine, colegii boxeri i-au făcut botezul: la o cîntare, au pri
