● Ei... măi, mamă... voi n-aţi prins. Şi dacă aţi prins, eraţi mici, ce mai ştiţi voi acuma? Nimic. Pun-te masă, scoal-te masă, fără griji, normal că nu mai ştii nimic. Că şi-nainte – mai zic cîte unii –, că nu erau de nici unele. Da’ zic aşa, să nu tacă. Era, domnule. Găseai de toate. Mai ales pînă prin obzeştrei. Că atunci, cam de pe vremea aia, a luat-o el razna. S-a prostit, aşa, dintr-odată. Şi, în primu’ rînd, ea l-a prostit. Vedeai, domnule, după faţa ei, că nu-i mai ajungea. Femeie rea şi duşmănoasă. Să fie ea peste tot, să se bage, să vadă, să facă, să dreagă. Voi nu mai ştiţi.
DE ACELASI AUTOR Noi, provincialii Ah, criza de modele! Ce rechizite punem în ghiozdanul antiglonţ? Pornografia gastronomică Cum se uita el la ceva, prin vizitele alea de lucru, cum mai arăta cu băţu’ ăla al lui, cum sărea şi ea, domnule, imediat. Arsă sărea. Ba lua băţu’ lui şi arăta şi ea cu el, să nu fie, vezi Doamne, mai prejos, ba venea cu băţu’ ei. Îţi dai seama ce le-o fi zis ea ălora din partid. Că să-i facă imediat băţ şi ei, cum are tovarăşu’. Domnule, n-o mai opreai din arătat. Că se vedea la Telejurnal. Ziceai că face în ciudă. Nu putea el să arate ceva, că, hop şi ea, voia să arate. Lua el un spic de-ăla de grîu, sau... cum îi zice la ăla de porumb? Ei... asta-i culmea! Uite cum nu-mi vine să zic... Exact! Ştiuletele ăla. Domnule, cum îl lua el şi-l freca în palme, cum făcea la fel şi ea, maimuţa! Că, de, se pricepea şi ea... Chimist, agricultor, tot un drac. El măcar era de la ţară. De la Scorniceşti era el. Mai ştia cîte ceva. Da’, chiar... Ea de unde era? Cum? Petreşti? Unde vine asta? Deci tot la ţară. Nu ştiu ce să zic. În orice caz, ea l-a tîmpit. Că el ar fi dat la oameni. Nu i-ar fi lăsat să facă foamea şi să doarmă în frig. Era om foarte bun la suflet. Şi nu era prost deloc, domnule. Deloc nu era prost. Îi mergea capu’... Oohoo, încă ce-i mai mergea mi
