Ce fel de popor suntem?

Cum este posibil ca la „Congresul partidelor unic”, desfăşurat după cel mai original tipic comunist, să aibă loc la Sala Palatului? Acolo s-a vrut a fi, marea întrunire, de către patriarhii comunismului românesc. Aici, la congres, toate aranjamentele s-au făcut înainte acordării voturilor, servindu-le proştilor brucanieni soluţia de ales.

Acolo în Sala Palatului, unde odinioară intelectualul roşu, Ilici Iliescu, aplauda frenetic spusele celui pe care, mai târziu, l-a asasinat, au participat instigatori la crimă, activişti de partid cu studii la Moscova, securişti şi vechi propagandişti ai defunctului partid comunist român, puşcăriaşi de mătase sinucigaşi, intelectuali-plagiatori, fanarioţi locali, cu alte cuvinte, toată drojdia revoluţionară post-decembristă, care a dobândit averi prin rapt, minciună, crimă, viol.

Iar după acest zgomotos congres roş-albastru, liderii roşii, cu pompă şi entuziasm, au ieşit pe televiziunile lui nenea Ghiţă, să le vorbească fraierilor lui badea Brucan despre proiecte strategice precum regândirea Constituţiei, regionalizare, locuri de muncă (sanchi!), educaţie (sanchi!), sănătate (ciuciu!), armată (canci!) etc.

Este incredibil, cum un popor furat, dezbrăcat, manipulat şi sluţit de libertatea sa şi de cele mai elementare drepturi, să se prezinte la vot ascultător şi să-i aleagă pe aceşti satrapi, într-un procent majoritar, zdrobitor.

Cum este posibil să construim mii de biserici, pentru sărmanii proşti brucanieni ai ortodoxiei dâmboviţene, în timp ce românii mor pe capete din lipsă de lazarete, iar sărmanii copii, fiind obligaţi să renunţe la şcoli pentru că fie s-au construit prea puţine, fie că părinţii lor sunt săraci lipiţi pământului?

Acele şcoli nenumărate, pentru copii, există doar în gândirea meandrică a madamei Andronescu Mimosa-Pudica şi, pe deasupra, sunt reci, prost c