Comuniştii trebuie să ţină la băutură! Documentele Plenarei C.C. al PMR din 30 noiembrie-5 decembrie 1961 au fost reunite în volumul I Dosarul Ana Pauker, apărut la Nemira în 2006 – titlu inadecvat, întrucât cazul Ana Pauker a fost doar unul dintre momentele acestei reuniuni istorice a comuniştilor români. Aşa cum am mai scris, Stenogramele intervenţiilor din Plenarăar trebui să intereseze nu numai istoricii, dar şi scriitorii, ba chiar şi moraliştii, prin bogatele şi semnificativele amănunte de viaţă. Iată un exemplu. Popasurile la Moscova sunt invocate de multe ori în discursul şi intervenţiile lui Gheorghiu-Dej. Liderului comunist nu-i lipseşte umorul în istorisirea diferitelor întâmplări cu Stalin şi cu Tovarășii sovietici. La un moment dat, el face următoarea dezvăluire: „Eram la Moscova invitaţi, cum se obişnuia pe atunci, la masă. Se stătea foarte mult, până spre ziuă. Ţi se punea la dispoziţie în sfârşit, să bei, iar dacă nu beai erai bun comunist“. Posesor al unei experienţe temeinice în materie de încercări la care îi supunea Kremlinul pe comuniştii din coloniile din Europa de Est, Dej se grăbește să dea novicilor sfaturi la acest capitol:„Eu i-am atras atenţia lui Chişinevschi: mă, bagă de seamă, că prima dată mergi, dacă te simţi în stare, bea, dacă nu, fii mai atent. Nu de altceva, dar considerau că trebuie să te porţi frumos când eşti invitat acolo“. Criticile care merg la inimă Acelaşi volum mi-a atras atenţia la lectură prin spectacolul fără cusur al slugărniciei nomenclaturiştilor români faţă de cel care se aşezase temeinic, până la moarte, în şaua de Conducător al României: Gheorghiu-Dej. Printre culmile slugărniciei se numără şi cea întruchipată de declarația lui Leonte Răutu din Plenară, despre cât de dulci, de plăcute, erau criticile pe care ţi le aducea Dej, spre deosebire de criticile dureroase, neplăcute, pe care le făceau Ana Pauker şi ceilal