"Pe 1 mai organizam o sarbatoare mare. Pe 2 mai preluam sindicatele" - scria Joseph Goebbels in jurnalul sau, in aprilie, 1933. "Sarbatoarea Nationala a Muncii", daruita de Hitler muncitorilor germani, a devenit preludiul unui pogrom atroce.
In aprilie 1933, toata Germania era ocupata cu pregatiri de ceremonie. Tineri si batrani repetau cantece, oamenii impodobeau casele si strazile de sarbatoare, peste tot fiind impanzita celebra zvastica nazista. Ministrul Propgandei naziste, Joseph Goebbels, datase 1 mai ca "singura sarbatoare autentica a poporului", noteaza Deutsche Welle.
Nazistii se foloseau de Ziua Internationala a Muncii pentru a-i castiga de partea lor pe muncitorii germani. Aceasta a fost una dintre miscarile cele mai abile ale cancelarului Adolf Hitler. Pana la venirea sa la putere, o mare parte din muncitorii germani ii sustineau pe social-democrati si comunisti, iar simpatizanti ai acestor partide existau inca destul de multi.
Sarbatoarea platita
De la mijlocul secolului al 19-lea, miscarea muncitoreasca internationala sarbatoreste 1 mai ca Ziua Muncii. Pana la venirea nazistilor la putere, aceasta zi nu era sarbatoare legala in Germania. Pentru a participa la manifestatii, muncitorii isi luau o zi libera sau renuntau la leafa pe acea zi. Nazistii schimba acest lucru. Pe 7 aprilie, guvernul lui Hitler desemneaza 1 mai "Ziua Nationala a Muncii", fiind sarbatoare legala.
Pe 1 mai 1933, Partidul Nazist organizeaza un spectacol grandios. In toata tara au loc mari manifestatii, conduse din umbra de Sturmabteilung (SA), organizatie paramilitara nazista care a jucat un rol esential in ridicarea la putere a lui Hitler in anii 1920, supranumiti "Camasile brune", SS (Schutzstaffel, bratul inarmat al Partidului National Socialist), Hitlerjugend (Tineretul hitlerist).
Organizatorii, in mod firesc
