La începutul secolului curent, ca parte a pregătirii țării noastre pentru aderarea la UE, europenii au băgat zeci de milioane de euro în modernizarea sistemului național de protecție a copilului. Dincolo de banii investiți într-o campanie de cercetare și informare publică (o știți sigur: celebra “Casa de copii nu e acasă!”), care a reprezentat doar o minoră parte din cheltuieli, s-au băgat bani în pregătirea oamenilor, în schimbarea vechilor orfelinate în centre de plasament, în apariția locuințelor sociale, în pregătirea de asistenți sociali și câte și mai câte. Cum spuneam, zeci de milioane de euro s-au folosit doar pentru pregătirea personalului din sistem pentru a răspunde la noile exigențe europene, la noile legi elaborate cu măciuca baronesei Emma Nicholson of Winterbourne la tâmplă.

Dincolo de asta, de atunci încolo s-a investit și în învățământul superior dedicat viitorilor asistenți sociali și s-au făcut eforturi pentru ca sistemul să nu mai fie populat de rămășițe ale orfelinatelor-mamut.

Aparent, nu e suficient. Pe 18 mai 2011 era anunțată, oficial, demararea proiectului "Îmbunătățirea eficacității organizaționale a sistemului de protecție a copilului în România", finanțat prin Programului Operațional Dezvoltarea Capacității Administrative 2007-2013. Valoarea totală a proiectului ce trebuia finalizat în 24 de luni (adică peste aproximativ două săptămâni) este de 18.516.195 de lei.

Că se investesc, după aproape zece ani, încă 4,3 milioane de euro în exact aceeași chestie în care s-au băgat zeci de milioane în 2002-2004 nu e o mare surpriză. Cum nu surprinde nici faptul că 500.000 de euro din acești bani de-abia urmează să se ducă înspre servicii hoteliere, de restaurant, seminarii și conferințe ce urmează să aibă loc în viitor, deși proiectul trebuia deja să fie finalizat.

Surprinde doar faptul că partener al Ministerului Munci