E 1 mai şi sfârâie grătarele, poate mai zgomotos decât tractoarele ce duduiau prin „arta” realismului socialist. În această atmosferă de largă respiraţie popular-naţională, o veste proastă bântuie studiourile de televiziune şi, plecând de-acolo după ce este atent tocată, înceţoşează mentalul colectiv şi aşa abulic. Iată ce-am aflat ieri seară, urmărind o emisiune de înaltă simţire românească, produsă de una dintre performantele noastre televiziuni de ştiri: „fiinţa naţională” e în pericol!
Mai direct spus: „fiinţa naţională” e, de-a dreptul, pe moarte! Sigur, nu e tocmai o surpriză. La nivel general, ştim că ungurii au veghea mereu trează, aşijderea evreii, ţiganii şi ruşii, mai nou europenii. Vor urma, evident, brombinienii şi marţienii! Surpriza pleacă de la un aspect particular, relevat (sau revelat, cum doriţi) de o admirabilă jurnalistă, doamna Andreea Creţulescu: doamnelor, domnişoarelor şi domnilor, băieţi şi fete, dragi copii, moare micul, mititelul, tocătura aceea de carne pentru grătar şi, odată cu el, însăşi „fiinţa naţională”!
Şi asta pentru că, din câte se pare, birocraţii UE, mereu cu ochii pe noi, ar vrea să interzică, de la 1 iunie, folosirea bicarbonatului de sodiu drept ingredient al tocăturii. Vă puteţi imagina un atentat mai al naibii la această expresie gastronomică a „fiinţei naţionale”? „Decât că”, în studioul televiziunii respective se aflau, ca invitaţi ai doamnei Creţulescu, nişte vajnici apărători ai acestei „fiinţe naţionale”, „fiinţă” pe care n-o vedem, n-o auzim, dar e musai c-o simţim fiecare (că, de nu, e limpede, suntem „trădători de neam şi ţară”). „Fiinţa” asta e în noi, undeva, înlăuntru, poate în dreptul inimii. Sau o fi chiar în stomac?
Încercând să aflu mai multe şi să mă dumiresc dacă, odată cu mititelul, „fiinţa naţională” e pe moarte au ba, mi-a fost dat să aud următoarele: în România, vânzările anuale de ca
