În perioada comunistă, de 1 Mai, la Brădet se încingeau petreceri de nu se poate. De cele mai multe ori, sindicatele făceau toată treaba, cumpărau toate cele necesare pentru grătar, berea şi răcoritoarele. Dealurile Brădetului erau pline cu familii, de la cel cu ţâţa în gură până la cel cu barba sură. Şi după ce a rămas abandonat, Brădetul a fost considerat de unii locul potrivit pentru a petrece un 1 Mai de pomină, sau pentru a petrece o zi la soare. Zilele acelea au trecut. Astăzi Brădetul era gol. Doar două grupuri urcaseră cu grătarele şi păturile, pe care le amplasaseră alături de aleile proaspăt asfaltate ale Brădetului. În rest, doar câţiva oameni la plimbare. Locul arată impecabil. Luminos, răcoros, nou, ca o copertă de revistă. Este perfect pentru o promenadă, pentru jocul copiilor la umbră, departe de traficul şi zgomotul din oraş. Este locul perfect pentru evenimente organizate, pentru că designul spaţiului prevede şi o scenă printre alei, dar şi un mic amfiteatru. Administraţia locală a amenajat aici şi o staţie de maxi-taxi, dar nu există o rută până la Brădet. A fost vorba să fie amplasat şi mobilier stradal: bănci, coşuri de gunoi. Însă acest lucru nu s-a întâmplat, şi se vede. Printre locurile din micul amfiteatru sunt dosite gunoaie fel de fel, şi peste tot este plin de coji de seminţe. Am trăncănit luni şi ani de-a rândul că Brădetul merită mai mult decât să ajungă o ruină. Acum s-a reamenajat totul, dar ce folos? Este destul de gol. Acum, după câte se vede, mai este nevoie de un efort minim al administraţiei locale pentru a readuce oamenii la Brădet. Locul perfect pentru o zi frumosă de vară.

În perioada comunistă, de 1 Mai, la Brădet se încingeau petreceri de nu se poate. De cele mai multe ori, sindicatele făceau toată treaba, cumpărau toate cele necesare pentru grătar, berea şi răcoritoarele. Dealurile Brădetului erau pline