S-a nascut pe 1 ianuarie 2007, ziua in care Romania a aderat la Uniunea Europeana. La nastere a primit titlul de „copil european”, insa traiul ei nu a fost nici pe departe unul decent. La cei sase ani ai sai, Cristina, stie ce inseamna sa nu ai o jucarie, o carte, sau fructele preferate. Traieste impreuna cu mama ei si familia surorii mai mari, cu totii inghesuiti in doua camere dintr-o casa lasata mostenire de la bunici. Traiul modest nu este singura incercare prin care trebuie sa treaca micuta. In urma cu sase luni, parintele sau s-a prapadit in urma unui accident de munca, iar acum nu doar ca nu mai are cui sa ii spuna „tata”, dar a fost si data afara, impreuna cu mama ei, din apartamentul in care locuiau toti trei.
Fetita nici macar nu stie ca tatal ei nu mai este. Pentru ca vestea i-ar putea marca copilaria, mama a decis sa mai amane momentul in care ii va dezvalui micutei crudul adevar. Cele doua traiesc doar din pensia de boala a mamei, care are paralizata una dintre maini, si pensia de urmas a fetitei, in total mai putin de 1.000 de lei. Cu rusine si cu lacrimi in ochi, femeia marturiseste ca sunt zile in care nu mananca nimic pentru a-i putea asigura Cristinei o masa calda si transportul pana la scoala. Femeia spune ca de cand s-a mutat pe un deal din Baita Baii, este nevoita ca zilnic sa schimbe cate trei sau patru autobuze pentru a putea sa o duca pe fetita la gradinita.
“Vai, imi e rusine sa va spun... S-a intamplat de multe ori sa renunt la mancare pentru a-i oferi ei tot ce are nevoie. Nu am ce face, s-a intamplat ”, a marturisit printre lacrimi Amelia Nicoara, mama Cristinei.
Mama Cristinei face sacrificii uriase pentru a o putea duce zilnic pe fetita la gradinita, in Baia Mare, dar si la psiholog si logoped. Micuta are tulburari de vorbire, iar mama a decis ca trebuie sa o duca la un specialist pentru a putea rezol
