Curtea Constituţională a comis marţi, cu unanimitate de voturi, un blocaj juridic desăvârşit în materia delictelor de presă. Decizia de marţi a completat o tâmpenie pe care aceeaşi Curte, dar în altă componenţă, a făcut-o în 2007.

Puţină istorie. Insulta şi calomnia au fost abrogate ca infracţiuni din Codul penal în iulie 2006. O jumătate de an mai târziu, în ianuarie 2007, Curtea Constituţională a decis că abrogarea este neconstituţională, pe motiv că o valoare consacrată în legea fundamentală, precum dreptul la onoare şi la propria imagine, ar fi rămas astfel neprotejată. Asta a fost tâmpenia, explic mai jos de ce.

Parlamentul a ignorat decizia CCR şi nu a revenit asupra abrogării, aşa că au intrat în conflict două legi. Una e legea Curţii Constituţionale, care spune că o prevedere legală declarată neconstituţională se abrogă de drept dacă nu este corectată în 45 de zile de la publicarea deciziei de neconstituţionalitate. Cealaltă e legea privind tehnica legislativă, care spune că abrogarea unei prevederi de abrogare nu repune automat în vigoare actul iniţial, ci trebuie emis altul nou.

Din această situaţie confuză, gândirea juridică s-a bifurcat. Unele instanţe au considerat că decizia CCR repune în vigoare caracterul penal al insultei şi calomniei şi au pronunţat decizii în consecinţă. Alte instanţe au considerat însă că decizia CCR nu are cum să repună în Codul penal cele două fapte şi au dispus achitări, pe considerentul că faptele nu sunt prevăzute de legea penală. Avocaţii acestui curent au invocat nu doar interdicţia privind abrogarea abrogării din legea privind tehnica legislativă, ci şi argumentul că, prin reincriminarea insultei şi calomniei, Curtea Constituţională şi-ar fi arogat dreptul de a legifera politica penală, uzurpând astfel un drept care aparţine exclusiv Parlamentului.

Ca să pună capăt confuziei şi sentinţelor contradic