Ca să rezişti în puşcăriile americane, dar nu numai în cele americane, trebuie să aparţii unei bande puternice de deţinuţi. Doar aşa eşti protejat de bătăile şi de violurile de la duş; deşi la început boboceii, în mod inevitabil, o încasează. Făcând parte dintr-o bandă puternică, nu-ţi aperi numai pielea şi găoaza, ci te bucuri şi de câştigurile aduse de micul comerţ de dinăuntru, în care este inclus şi acela cu alcool şi droguri.

La fel e şi în politica românească, şi nu numai în aceea românească. În cazul politicii, banda de care trebuie să aparţii este partidul; dar la un moment dat intervin alianţe între liderii partidelor. Fiind desemnat un duşman comun, se luptă cu forţe unite împotriva lui. Acesta le devine scopul.

Pe asemenea baze s-a clădit „prietenia” destul de proaspătă dintre preşedintele nostru şi micul premier. „Prietenia” lor este o alianţă între două lepre. S-au scărpinat ei ba în cap, ba în cur, şi-au ajuns la concluzia înţeleaptă că, decât să se tot clonţească în piaţă, mai bine o dau la pace, de vreme ce duşmanul comun a fost identificat.

Duşmanul comun este „PNL”. Şi preşedintele, şi premierul, vor să se debaraseze. Şi unul, şi altul şi-a pus la gât câte o zgardă de dată recentă împotriva căpuşelor peneliste.

Liderii liberali sunt mari consumatori de somnifere, în ultimul timp. Stresul îndurat de ei este incompatibil cu coborârea lui moş Ene pe la gene. Coşmaruri cutremurătoare le aduc esenţă de ardei iute în dreptul curuleţului.

Din rândurile lor, se cerne în această perioadă viitorul val de puşcăriaşi de lux. Câteva nume sunt date ca certe, începând cu al faimosului Relu Fenechiu, omul gros la portofel, dar, din păcate pentru el, şi la dosarul penal.

O pocnitură de degete va da semnalul ca elegantul costum de ministru să fie schimbat cu haina cu dungi ţepoase. Vor mai urma vreo trei, poate patru penelişt