La câteva zeci de metri de Piața Romană, printre reședințe de lux și ambasade, stă ascunsă una dintre cele mai mari comori arhitecturale ale Capitalei. Pe strada Henri Coandă, la numărul 11, în spatele unui gard impunător din fier, Casa Macca este un imobil vechi de mai bine de 120 de ani, inclus în lista clădirilor de patrimoniu ale României. Aflat în grija statului român de 101 ani, edificiul care adăpostește în prezent Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”, dar şi Muzeul de Arheologie, nu a fost niciodată restaurat și se găsește astăzi într-o stare avansată de degradare, în ciuda zecilor de inițiative de salvare a acestuia. Evenimentele care au cuprins România în a doua jumatate a secolului al XIX-lea – Unirea Principatelor, în 1859, alegerea unui principe străin pe tronul noii ţări, Carol I, în 1866, Războiul de Independență din 1877, proclamarea monarhiei şi încoronarea ca rege a domnitorului Carol – au dus la o dezvoltare urbanistică și culturală fără precedent a Bucureştilor, care se transformă în Micul Paris. În acest context apar reşedinţe somptuoase, care rivalizau nu doar cu vechile palate boiereşti, ci şi cu cele din capitalele europene. Familia filantropilor Macca

Datorită reputației de erou pe care colonelul Petre Macca și-o câștigase în timpul Războiului de Independență, dar şi datorită reputaţiei soției sale, Elena Macca, născută Bălăceanu, care și-a dedicat întreaga viață actelor caritabile pentru Biserica Ortodoxă și pentru învățământul public, familia acestora era una dintre cele mai respectate ale Bucureștilor de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Astfel, cei doi filantropi reușesc să definitiveze, între anii 1891 și 1900, construcţia unuia dintre cele mai impozante imobile ale Bucureștilor acelor vremuri, sub semnătura reputatului arhitect Ion D. Berindey. După moartea celor doi soți, în anul 1912, imobilul revine Ministerului Educaţie