Acum cîțiva ani, cînd Mitică freca milioanele drepturilor TV prin fața iubitorilor de fotbal și era atît de mîndru de sine că pînă și melcii îl considerau exolftamic, m-am mutat de la UPC la RCS & RDS. Deci de la transmisiunile campionatului de fotbal a început totul. Și cînd zic că m-am mutat mă refer la o procedură care a durat cîteva săptămîni și care m-a costat enorm. În bani foarte puțin, în nervi și timp niște sume exorbitante.
Ca să îmi reziliez contractul a trebuit să vorbesc cu un robot. Da, cînd l-am încheiat m-a primit un om, o doamnă drăguță, amabilă, zîmbitoare, iar cînd a trebuit să desfac acest contract, am fost dat pe mîna rece, metalică, a unui robot telefonic. Nu știu de cînd fusese angajat robotul, dar împrumutase deja ceva din comportamentul angajatului român: nu era la serviciu. Am mai plătit vreo două luni cablul din cauza acelui robot. Nici acum nu știu dacă l-or fi dat afară, cum atît de convingător am cerut într-o scrisoare adresată directorului general al instituției. Da, ajunsesem în etapa numită "bătrînelul procesoman".
Ideea e că, în final, am reușit să scap de acel contract cu UPC și, cu nervii zdruncinați, cu încrederea în mine aproape de zero, am început o viață nouă alături de RCS & RDS.
De curînd am vrut să renunț la contractul pentru Internet. Nu, nu-mi descarc Internet de pe torenți, ci, pur și simplu, vreau să scap de contractul acela.
Era o zi caniculară de aprilie, prieteni, cînd am intrat încrezător în sediul RCS & RDS din Ghencea. Glasuri cristaline de copii se ridicau spre cer printre înjurăturile pensionarilor la adresa gropilor rămase în urma lucrărilor la metrou.
Eram însă pregătit pentru o întîlnire cu un robot. Pe Iron Man dacă l-ar fi angajat între timp la rezilieri de contracte, nu mi-ar fi tresărit un mușchi pe față.
N-a fost așa. M-a întîmpinat o duduie amabilă. Mi-a dat să c
