Florin Ionescu are 46 de ani şi până mai ieri era un om normal, care îşi creştea copiii şi muncea pentru a le asigura un trai decent. Lumea lui s-a prăbuşit brusc atunci când a fost acuzat de evaziune fiscală şi înşelăciune, fiind condamnat la 13 ani de închisoare cu executare. Este în penitenciar de un an şi 7 luni şi cel mai mult îşi doreşte să treacă Paştele, pentru că sărbătorile sunt triste după gratii. Acum are timp destul să mediteze la ce a făcut şi la ce vrea să facă atunci când va fi liber din nou.

Timpul se scurge greu după gratii. Se scurge şi mai greu atunci când afară te aşteaptă o familie, care nu înţelege de ce tatăl, soţul sau fiul este în închisoare. Florin Ionescu a fost până nu demult un om obişnuit, care se trezea în fiecare dimineaţă şi pleca la serviciu, îşi petrecea timpul liber cu familia, iar atunci când vroia să se relaxeze picta. În urmă cu un an şi şapte luni lumea lui s-a prăbuşit. Brusc. S-a trezit într-o altă lume, unde nimic nu se aseamănă cu ceea ce el trăise până atunci: lumea puşcăriei. A ajuns după gratii după ce a fost condamnat la 13 ani de închisoare pentru evaziune fiscală şi înşelăciune. Spune că a fost vorba de o greşeală de contabilitate. Îşi recunoaşte vinovăţia parţial. Mărturiseşte că o parte din „greşeli” le-a făcut cu intenţie, o altă parte fără intenţie.

Cu sau fără voie, viaţa lui Florin Ionescu, inginer constructor care până nu demult a fost om de afaceri, s-a schimbat radical în luna august a anului 2011, atunci când a fost încarcerat. „Am fost condamnat la 13 ani pentru înşelăciune şi evaziune fiscală. Pedeapsa este foarte mare. De profesie sunt inginer constructor şi înainte de a fi condamnat mă ocupam de firmele mele. A fost vorba de o greşeală de contabilitate. O parte dintre fapte au fost făcute cu intenţie, o altă pare fără voie. Atunci când am ajuns aici, a fost o trecere bruscă.