O sută de grame de carne de miel au o valoare calorică de până la 300 de kcal şi un conţinut ridicat de potasiu. Ficatul şi carnea, conţin foarte mult fier, care se absoarbe foarte uşor, zinc si carnitină, cu rol energetic şi cantităţi mici de calciu, acid folic si vitamina E. Lor li se adaugă un conţinut de proteine ridicat dar şi multe grăsimi saturate. Tocmai de aceea, consumul cărnii de miel în această perioadă poate devein o problemă dacă nu sunt urmate câteva reguli simple.
Aşa cum se ştie, carnea mieilor cu greutate mai mica de 10 kg, sau sub 9 săptămâni, poate produce (la persoane predispuse genetic, cu boli preexistente sau în caz de consum excesiv) anumite probleme.
Carnea are un conţinut ridicat de colagen, bogat in oxipurine ce o fac dificil de digerat iar excesul creează probleme putând declanşa atac de guta, la cei suferinzi deja, şi boli gastro-intestinale şi hepato-renale, la cei predispuşi unor asemenea afecţiuni (cu hiperuricemie).
Pentru că are un conţinut scăzut de fibre alimentare, Direcţia de Sănătate Publică (DSP) Bihor recomandă asocierea cu legume, pentru a preveni constipaţia iar stufatul sau drobul trebuie sa aibă cat mai multa verdeaţa si orez.
Mai mult, carnea are un conţinut crescut de lipide cu risc aterogen, în special la cei cu boli cardiovasculare sau risc de colici biliare, pancreatită. Conţinutul crescut de proteine, poate determina alergii.
Pentru a fi în siguranţă, cei care consumă carne de miel trebuie să ştie că în cazul preparării ciorbelor, adăugarea cărnii se face de preferinţă în momentul fierberii şi, pe cât posibil, este recomandată folosirea cărnii de la miei de 10-14 kg.
Este de preferat ca prepararea cărnii de miel să se facă prin înăbuşire sau pe grătar, evitându-se pe cat posibil prăjelile, iar stufatul trebuie sa conţină cat mai multe legume, deoarece carnea nu conţine fibre şi legumele