- Cultural - nr. 85 / 2 Mai, 2013 In activitatea Sa pamanteasca, Mantuitorul Iisus Hristos si-a dovedit dumnezeirea Sa printr-un mare numar de minuni, care au culminat cu Invierea din morti si Inaltarea Sa la cer. Desigur ca minunile nu s-au sfarsit odata cu Inaltarea la cer a Mantuitorului, ci si pe mai departe, Dumnezeu si-a manifestat atotputernicia Sa prin Apostoli si prin sfinti, trezind in acest fel constiintele adormite ale oamenilor si indemnandu-i la pocainta, la reinnoirea vietii religiosmorale si la regasirea sensului vietii pe care ni l-a descoperit Evanghelia lui Hristos. Si in zilele noastre se intampla minuni. Omul credincios le observa, se intelepteste si Ii multumeste dupa cuviinta lui Dumnezeu. Una dintre aceste minuni care are loc si in zilele noastre, in fiecare an, este aceea a aratarii, la Sfantul Mormant de la Ierusalim, a Sfintei Lumini, adica a acelei lumini neaprinse de mana omeneasca. Asupra acestui lucru exista numeroase marturii, sute si sute de credinciosi fiind prezenti in momentul cand, in noaptea Invierii lui Hristos, lumineaza pe pamant pentru cateva clipe un foc nematerial, o lumina care poate fi tinuta in mana fara a te arde. In mod suprafiresc, ea este o minune dumnezeiasca necuprinsa de mintea noastra, care se repeta din an in an, in Sambata Mare, de aproape 20 de veacuri. Este cea mai mare minune din zilele noastre, vazuta atat de credinciosi, cat si de necredinciosi. Este minunea care uimeste toata mintea si dovedeste oamenilor pana la sfarsitul veacurilor, ca Hristos, "lumina lumii” si Mantuitorul sufletelor noastre, a Inviat din morti a treia zi, daruind tuturor viata vesnica. Despre felul cum se savarseste aceasta minune a aprinderii Sfintei Lumini pe Mormantul Domnului, s-a scris prea putin. Nici in zilele noastre nu se vorbeste, cat s-ar cuveni, despre aceasta negraita minune. Poate tocmai pentru ca este o minune publica,