„Ai ieşit la iarbă verde, ai mâncat micul, ai băut berea, ai ascultat maneaua. N-ai uitat ceva?” Cu acest slogan însoţea în urmă cu ceva ani o organizaţie ecologistă imaginea unui brăduţ dintr-o zonă de picnic, „împodobit” cu cartoane de mici, hârtie igienică, peturi şi pahare de bere. Conceptul este unul sugestiv pentru imaginea unui anumit tip de român iubitor de iarbă verde, care, în aceste zile de început de mai, ia cu asalt luncile Timişului sau pajiştile de lângă oraş, pe care le ară cu pneurile jeep-ului, în căutarea unui loc în care să-şi instaleze grătarul, cartoanele cu mici şi baxurile cu bere. O mini-incendiere, transformarea în saci de box a unor pomi, „minarea” locului cu diverse „suveniruri” fiziologice, concursul de ascultat manele la maxim, eventual braconarea unui iepure sau a unui fazan, spălarea maşinii în râu sau pârâu şi lăsarea în urmă a unui morman spectaculos de gunoaie sunt doar câteva din ingredientele unei zile reuşite petrecute în sânul naturii de către acest specimen care se declară mare iubitor de iarbă verde.
Oricine ar putea considera descrierea de mai sus caricaturală şi exagerată este invitatul Primăriei Şag, la o zi de monitorizare a porţiunii de pe malul Timişului unde se adună în aceste zile sute de gratargii cu buletin de Timişoara. Evident, o mare parte dintrei ei mai posedă încă tot mai ciudata noţiune numită bun-simţ şi nu lasă dezastru în urma lor. Mai există însă şi locuitori de oraş de cinci stele care, în loc să folosească sacul de gunoi distribuit gratuit de Primăria Şag la intrarea în zona de ştrand neautorizată îl fură, lasă în urmă dâre de cartoane de mici şi peturi de bere şi îl folosesc, eventual, când mai vin data viitoare, pentru a aduce în zonă deşeurile rămase de la construcţii, pe care le deşartă din maşină la câţiva metri de locul în care învârt fleicile pe grătar. Conducerea Primăriei Şag spune
