Este bine cunoscută zicala „maţului sătul“ la Crăciun şi a „curului fudul“ la Paşti, aşa că vă propun să ne strecurăm în lumea primei modernităţi româneşti, în vînzoleala pregătirilor de sărbătoare.

Pregătirea spirituală are rolul ei în aşteptarea bucatelor pascale şi, de la boier la opincar, românul posteşte cu sfinţenie şi cu mare respect. „Nici undelemn în gură nu punea“ – îşi aminteşte autorul Genealogiei Cantacuzinilor, Mihai banul Cantacuzino, cînd vorbeşte de marele vornic de Tîrgovişte, Iordache Creţulescu (Ă1741), care posteşte cu sfinţenie şi merge la biserică la toate slujbele, fie că-i ger, fie că ninge. Acest post strict prevede eliminarea oricăror grăsimi animale – şi uneori şi vegetale –, renunţarea la ouă sau produse din lapte. Ceea ce îi rămîne, pînă la urmă, este destul de puţin şi destul de sărăcăcios; dar de sus în jos şi de jos în sus, perioada de post alimentar este o regulă de la care foarte puţini se abat. „Ci socotiţi-vă că toţi creştinii au datoria să-şi păzească posturile curate şi nici la boală să nu le spurce“ – sună o circulară a mitropolitului Grigore, din decembrie 1765, prin care arată rigoarea ortodoxă peste care nu se poate trece.

DE ACELASI AUTOR Ce-a fost mai întîi: untdelemnul sau untura? Trenurile noastre toate... Dileme de altădată "Aşteptînd mila stăpînirii" - cercetarea românească, între indiferenţă şi bunul plac Urzicile, borşul, ştevia, fasolea rămasă de cu iarnă se amestecă cu mămăliga şi satură burţile norodului. Boierul mai pune ceva măsline, ceva peşte – cînd se poate –, pîine albă şi pufoasă, orez şi plachii de praz, borşuri şi halvale, icre şi dulceţuri, cafeluţe şi narghilele. Dar, în Vinerea Mare, tot omul se supune pocăinţei...

Iată o reţetă de preparare a urzicilor, culeasă de medicul Constantin Caracaş de pe la casele boiereşti: „Se adună vîrfurile acestei plante, se fierb şi se face un fel