Conform specialiştilor de la Muzeul de Etnografie şi Artă Populară Tulcea, se spune că de Joia Mare (Joimari, Joia Patimilor sau Joia Neagră) sufletele morţilor revin la vechile lor locuinţe, unde aşteaptă până la Moşi, adică până înainte de Rusalii.
În ziua de joi, înaintea Paştelui, se tămâiau mormintele, la ieşirea din cimitir morţii erau strigaţi: „Sculaţi, sculaţi/Şi acas haideţi“.
„În Banat şi Muntenia morţilor li se dădeau de pomană oale umplute cu apă sau cu vin, iar în zona Năsăudului se întindeau în cimitire mese cu diferite mâncăruri şi băuturi.
Ca ofrandă rituală destinată sufletelor de dincolo se prepara pâinea uitaţilor (colac în formă de lopată, care se dă celui ce se scoală de dimineaţă şi face focul sau unui băiat). Se aprindeau focuri rituale (cu funcţie funerară), pentru fiecare mort plecat din gospodărie pe podeaua locuinţei, în curte, în grădină, în cimitir lângă mormânt, în curtea bisericii, peste care se dă pomană“, spun cei de la MEAP Tulcea.
Joimari este şi un important reper calendaristic pentru industria casnică: era termenul limită până când femeile şi fetele să-şi toarcă lâneţele şi cânepa.
Cele care nu şi-au cusut cămaşa nouă pentru Paşte erau pedepsite de Joimăriţă, mai spun specialiştii muzeului.
Astăzi se înroşesc ouăle şi se consideră că acestea nu se vor strica până de Înălţare.
