Ştiam că există un erbivor cu acest nume, ştiam în mare măsură chiar şi cum arată, adică nu l-aş fi confundat niciodată cu oaia, îi ştiam mirosul înţepător, cunoşteam deja brânzeturile franţuzeşti făcute din lapte de capră cu care m-am delectat la sfârşitul tuturor meselor de care am avut parte în timpul experienţei mele din hexagon, deşi preferata mea era fenomenala „cervelle de canut, adică „creier de mătăsar” făcută în zona Lyon-ului din brânză albă şi verdeţuri... Totuşi, parcă niciodată nu am văzut cu adevărat cât de frumos poate fi acest animal, până în urmă cu câteva zile, când am pus piciorul într-o fermă incredibilă cu animale splendide datorită dragostei cu care sunt îngrijite.
Promit că nu voi mai folosi peiorativul „capră” pentru a-mi exprima supărarea privitor la intelectul şi / sau bunul simţ al vreunei domnişoare sau doamne pe care o văd sau o aud la tv ori chiar live, frumosul şi nobilul animal nu merită asta...
Brânza lyoneză cu care m-am delectat româneşte, adică excesiv, într-un „bouchon”, mică locantă cu cel mult două mese situată pe cheiul stâng al Rhôn-ului, mi-a plăcut la nebunie, gazdele îmi spuneau că verdeaţa, inclusiv cozile de usturoi fraged care-i pătau albeaţa i-au dus cu gândul pe inventatori la conţinutul ţestelor mătăsarilor care lucrau o viaţă întreagă în umezeală, scame şi mucegai...
Acum, melancolic datorită amintirilor mele franceze şi culinare, mânat de elan patriotic şi cu dorinţa sinceră de a găsi o soluţie pentru criza asta a noastră cu 1000 de feţe, mă gândesc ce produs original românesc am putea face după acest model? Creier de...? Inimă de...? Suflet de...?
Îmi plac mult şi brânzeturile româneşti adevărate, adică cele pe care le găseşti la producător sau în magazinele dedicate, dar niciuna nu are un nume atât de... penetrant. Oare ceva cu „politică” s-ar vinde, sau ar trebui să o aruncăm dir
