Copilăria e timpul alegerii. Dumneavoastră ce aţi dorit să deveniţi când eraţi mici? Aviator, pilot de curse, dascăl, medic sau politician? Copilăria visează la un câmp uriaş de posibilităţi. Vârsta adultă te confruntă cu limita. Copilăria e un dar al părinţilor, al bunicilor, al unchilor şi al naşilor, deci al familiei lărgite. În acelaşi timp, copilăria este un dar al comunităţii locale. Dacă iscodeşti în cutia de amintiri, dai inevitabil de experienţa copilăriei. Personal, cred că există o legătură directă fericirea adulţilor şi trăirea unei copilării mănoase, îndestulătoare.
În lupta cu obstacolele prezentului şi provocările viitorului, frământaţi uneori de griji copleşitoare, ne căutăm seva şi rădăcinile în trecut. Încercăm să găsim puncte de sprijin, mesaje criptate sau pilde. Apelăm aşadar la memorie, ca la o facultate sufletească pe care Sf. Augustin o aseamănă cu “nenumăratele câmpii, peşteri şi caverne” (Confesiuni 10.27.26) – campis, antris et cavernisinnumerabilibus. În clipe de încercare sau relaxare, din cotloanele memoriei noastre afective putem scoate la iveală imagini solare, sentimente calde, stări pozitive sau impulsuri virtuoase. Devenim pelerinii propriei noastre biografii, revizitându-ne memori cu ajutorul fotografiilor de epocă (vintage), iar alteori printr-un gest concret, de întâlnire cu oraşul, satul sau geografia natală. Copilăria e timpul alegerii. Dumneavoastră ce aţi dorit să deveniţi când eraţi mici? Aviator, pilot de curse, dascăl, medic sau politician? Copilăria visează la un câmp uriaş de posibilităţi. Vârsta adultă te confruntă cu limita. Copilăria e un dar al părinţilor, al bunicilor, al unchilor şi al naşilor, deci al familiei lărgite. În acelaşi timp, copilăria este un dar al comunităţii locale.
În literatura noastră, există dascăli ai copilăriei paradiziace - scriitori care văd această vârstă privilegiată a formăr
