Motto: “Age, libertate decembri utere” - Horațiu, „Satirae”, II, 7, 4-5
Am mai folosit acest motto pe la începutul anilor ’90, secolul trecut. Eram aproape de ceea ce se întâmplase în decembrie ’89 și se potrivea mănușă. Libertatea dobândită atunci era încă folosită cu precauție, milă și frică. Libertatea aia care conta și contează, pentru mine și o mulțime de oameni pe care-i știu și lângă care lucrez, mai mult decât orice: libertatea de expresie. Horațiu el însuși făcea referire la asta, atunci când îndemna “Hai, folosește-te de libertatea din decembrie!”. Căci în timpul Saturnaliilor, la mijlocul lunii decembrie, sclavii romani auveau dreptul să-și critice stăpânii și chiar să fie serviți de aceștia. Sclavi cuminți timp de zeci de ani, românii își dobândiseră în decembrie 1989 dreptul la saturnalii extinse, permanente. Cel puțin în ceea ce privește critica și readucerea “stăpânilor” cu picioarele pe pământ, la poziția de angajat al contribuabilului, iară nu demnitar intangibil, apărat de securitate, procurori și judecători. Cât a trecut de atunci? Nici mult, nici puțin. 23 de ani. Degeaba. Pe 29 aprilie, când marii activiști ai nației nu erau atenți, când Monica Macovei, probabil, mai dădea în gât o lovitură de stat pe la Bruxelles, Curtea Constituțională a României ne-a trimis înapoi în afara Europei. Din nou. Printr-o decizie luată în unanimitate, CCR a trimis iarăși calomnia și insulta în zona penală. Pentru cei care au deschis mai târziu democrația, trebuie să amintesc povestea dezincriminării penale a acestor așa-zise infracțiuni. A fost nevoie de 16 ani, de zeci de procese câștigate la CEDO, de cerbicia Monicăi Macovei și a societății civile, de presiuni din partea UE, ai cărei membri doream să devenim, pentru ca, în 2006, calomnia și insulta să nu mai fie cuprinse în Codul Penal, prin lege. Până în acel moment, justiția reușise să ne dea exemple de z
