Ieri, director al Muzeului de Artă Timișoara. Azi, demis politic. Povestea României politice dintotdeauna.
Reporter: Nu ești bine pregătit. De ce nu ești bine pregătit?
Marcel Tolcea: Ai puțintică răbdare, stimabile. Să începem cu începutul nepregătirii mele. În 2006, Secția de Artă a Muzeului Banatului se transformă în Muzeu de Artă și se mută în Palatul Baroc, o clădire superbă la care se tot restaura de vreo 25 de ani. Sînt numit interimar, dau concurs — agreat, evident, de PDL! — și, ușurel, aduc tot soiul de expoziții. Cîțiva dintre amicii/prietenii cu bani mă ajută, fiindcă bugetul pentru evenimente culturale e cam rahitic. De pildă, cînd am găzduit o expoziție de gravuri ale lui Rembrandt, am primit 800 de lei cu care trebuia să plătim și asigurările, și transportul, și afișajul!
În 2010, reînnoiesc contractul, iar la evaluările anuale, iau note mari, peste 9. Brusc, anul ăsta, după schimbarea de regim, primesc următoarele „daruri”: 1) o comisie de evaluare cu doi specialiști de la București (în premieră absolută și într-o componență de acest fel doar pentru mine!); 2) o modificare a acestei comisii în două rînduri, dl Sorin Ilfoveanu, de pildă, recuzîndu-se! 3) o notă de 5,89, fără să mi se comunice nici pînă astăzi motivația. Fac contestație, dar, vai, Ordonanța de urgență 189/2008 e asemenea vocii implacabile a destinului: nu se poate contesta nota, ci doar procedurile! Sigur că sînt nepregătit față de, de pildă, directorul Școlii Populare de Artă care, iată, a primit 9,97 și e tot director, deși are 75 de ani!
Am primit, alături de colegii mei, 5,89 fiindcă, în 2012, la Muzeul de Artă Timișoara au fost organizate 22 de expoziții după cum urmează: una a unui artist român din Suedia, una colectivă din Serbia, una din Germania, una a celui mai important sculptor din Mexic, una din Austria; trei nume mari ale artelor românești: Țu
