Prins în menghina profilurilor electorale, Băsescu a reuşit de la alegeri încoace să-şi dezamăgească fundamental doar un segment destul de restrânsde votanţi. Mai are însă timp şi n-ar trebui să-şi forţeze norocul.

Guvernul Ponta e ca apa sfinţită, nici nu ajută, dar nici nu strică. O zice însuşi Bă­sescu. Pentru asta l-a afişat la avizierul bă­ieţilor cuminţiţi, al golanilor scăpaţi de exmatriculare cu ajutorul consilierului pedagogic, care, deşi puteau, nu au dat foc la şcoală. Re­zul­tatul? Van Rompuy se în­chină evlavios la coabitarea care scuteşte Europa de noi to do list-uri, că le ajunge Ungaria şi ree­va­luarea austerităţii. PNL îşi roade unghiile de nervi, iar susţinătorii preşe­din­te­lui i-au pus acestuia coarne şi mustaţă cu marker negru. Toate în numai un an de zile. Bulversare maximă, valorile din vara trecută s-au răsturnat cu susu-n jos. Ju­mătate din pucişti se dau răspopiţi la de­mocraţie şi stat de drept, cealaltă jumătate nu se lasă, lucrează pe şestache cu amen­damentul prin parlament şi pe faţă cu ba­rosul varanului, iar fostul martir en titre şi-a pus pirostriile compromisului stra­tegic. Motivul oficial: stabilitatea politică - vis ce părea de neatins cât timp Băsescu era în rol de jucător şi Ponta în cel de bă­iat de mingii la Voiculescu -, deficitul bu­ge­tar în limitele de 3%, echilibrul ma­cro­economic. Altfel spus, tandemul Im­pe­ca­bilul-Reevaluatorul lucrează în interes na­ţional. Motivul neoficial: Băsescu vrea să pă­răsească Cotroceniul cu pagina de is­to­rie rescrisă din mers, cu sondaje favorabile care să permită Mişcării Populare să fie ar­bitru pe zona de dreapta şi nu numai, dar, mai ales, cu sfărâmarea USL la activ şi cu succesoratul asigurat de oricine altcineva decât de Antonescu. Judecând din pers­pec­tiva luptei eterne cu răul cel mai mic, ra­dio­grafiind opoziţia blatistă făcută de PDL, ultima mostră fiind votul u