Reporter: Care este semnificaţia satului maramureşean din punct de vedere etnografic?

Janeta Ciocan: Sigur că satul este un element principal. Nu poţi să tragi o linie clară între ceea ce este cultura materială şi cultura spirituală pentru că ele sunt feţele aceleiaşi monede. Orice obiect creat de mâna omului are şi ceva spiritual, măcar prin ornamentele pe care le conţine, pentru că omul îşi dorea ca toate lucrurile sale să fie frumoase, de la lingură, la casă şi fiecare decor este în esenţă un mesaj pe care noi avem datoria să-l descifrăm. Unele valori cred că ţin de sufletul maramureşeanului, ele se păstrează genetic.

Rep.: Am auzit de multe ori sintagma „de pe vremea dacilor liberi”. Putem include aceste vremuri în sărbătoarea sătească?

J.C.: Este necesar să ştim că toate sărbătorile creştine, absolut toate, sunt aşezate pe obiceiuri sau sărbători precreştine existente pe aceste meleaguri. Şi atunci, sigur, precreştin poate însemna din timpul dacilor. Toate obiceiurile populare pe care le întâlnim la sat sunt legate de ciclul anotimpurilor sau de ciclurile vieţii. Soarele este un astfel de simbol. Porţile maramureşene au încrustate soarele şi funia. Funia este pomul vieţii, ea face legătura între cer şi pământ. Crucea este un simbol deosebit pentru noi, pentru creştini, dar ea este un simbol încă dinainte de creştinism şi este o reprezentare solară statică. Nu trebuie să uităm că întotdeauna ţăranii noştri l-au comparat pe Isus cu soarele, cu lumina.

Rep.: Câte sărbători săteşti avem în acest moment în Maramureş?

J.C.: Dacă ne referim la toate festivalurile care se ţin acum, foarte multe. Ele sunt înregistrate. Multe din aceste sărbători sunt noi, ele fiind iniţiate de autorităţile locale, dar au importanţa lor. Cum este acum, prin Boiu Mare, un festival al femeilor care cosesc. Este o modalitate interesantă de a